La Cenaclul literar”Vasile Sav”: Medalionul literar”Memoria calendarului-Mihai Eminescu şi Veturia Goga”

Miercuri, 24 iunie a.c., la Cenaclul literar”Vasile Sav” din cadru Centru de Zi pentru Vârstnici nr.2, patronat spiritual de Liga Scriitorilor din România , a avut loc şedinţa de lucru a cenaclului.

Această întâmplare literar-cultural- muzicală s-a desfăşurat sub semnul “Luminii cerului eminescian” şi s-a deschis cu un mini- concert pe versuri eminesciene susţinut de Grupul ”Speranţa”, condus de prof.Modest Vişoiu , apreciat prin aplauze de numerosul public.

În continuare în cadrul medalionului literar “Memoria calendarului-M.Eminescu şi Veturia Goga”, prof.Maria Ţămbrescu , Ioan Benche , Aurel Vuşcan  şi Aurel Chira au vorbit despre Poetul Naţional. Al.Florin Ţene a citit câteva poezii din ciclul ”Eminescu cutia de rezonanţă a sufletului românesc”, dedicate autorului Luceafărului.

Un frumos şi bine documentat expozeu a susţinut prof.dr.Dan Brudaşcu despre viaţa Veturiei Goga, soţia lui Octavian Goga, cea care i-a fost alături trup şi suflet până la moarte poetului”pătimiri noastre”.Expozeul a fost apreciat de cei prezenţi cu vi aplauze.După care Dan Brudaşcu a lansat  revista “Cetatea culturală”nr.6 al cărui redactor şef este.

În continuare a urmat medalionul literar ” Carte frumoasă cinste cui te-a scris” în cadrul căruia scriitorul Al.Florin Ţene a vorbit despre cartea “ARTUR SILVESTRI-vocaţia Căii Singuratice” de Cleopatra Lorinţiu, după care preşedintele cenaclului a împărţit membrilor această carte.  Doamna Antonia Bodea a vorbit despre cărţile” Mărturii la era Vărsătorului” şi “Întâlnirea cu sufletul pereche” de Mana Luz din Dej.

În cadrul medalionului literar “Prin adevăr învingem o părere” Aurel Vuşcan a vorbit despre istoria investiri Papei la Vatican.

În încheiere au urmat dezbateri pe marginea celor prezentate.

Viitoarea şedinţă v-a avea loc miercuri ,30 septembrie a.c.

Karin Drăgaş

O nouă apariţie editorială:” Evadare în Cutia Pandorei” de Al.Florin Ţene

Cartea “Evadare în Cutia Pandorei” de Al.Florin Ţene , apărută la Editura “Semănătorul”,Bucureşti, 2009, cuprinde 13 eseuri şi interpretări filosofice despre autori din literatura universală şi fenomene socio-politice din ţara noastră.

Descoperim o analiză pertinentă al egoismului unor istorici literari şi de artă, în condiţiile în care francezii nu-şi permit să omită nici un autor, chiar dacă a scris un singur poem.O altă abordare dintr-un unghi diferit este analizat  realismul lui Theodore Dreiser  situat între ideile de stânga şi încălcarea moralei creştine. O eroare a istoriei sau a juraţilor în condamnarea lui Socrate este o altă temă dezbătută de autor.

O amplu eseu abordează mitul edenului în poezia europeană, lucrare care a fost susţinută la Universitatea “Vasile Goldiş” din Arad. În acest contest Al.Florin Ţene încearcă să clarifice semnificaţiile conceptului de Paradis şi  simbol cultural. În timp ce în alt eseu autorul explică rolul metaforei ca ritm al gândirii poetice.

Şi prin acest nou volum Al.Florin Ţene dovedeşte că lucrările sale eseistice cu interpretări filosofice au  echilibru şi strălucirea  ingeniozităţii bine temperate

Marin Barbu.

Petrică Birău-O nouă apariţie editorială:”A şaptea zi după Artur” de Al.Florin Ţene

La editura „Contrafort” din Craiova a apărut volumul de versuri semnat de poetul Al.Florin Ţene, preşedintele Ligii Scriitorilor din România, intitulat „ Ziua a şaptea după Artur”, scris în memoria scriitorului, filosofului şi promotorului cultural Artur Silvestri, trecut la cele veşnice în toamna anului trecut.

Volumul este scris cu multă sensibilitate, având în vedere că cel „urcat în veşnicie”, cum spunea Ţuţea, era prieten în spirit şi  de suflet cu autorul acestor versuri, în care recunoaştem o forţă lirică deosebită şi o frazare impecabilă a discursului, aşa cum descoperim în versurile:”O mie de ani într-o singură zi/ Proclamă un ceas fără eroare, /În duminica de suflet te-aştept să vii/ Poemul să-l citeşti întruchipat din mare”. Poetul plonjează în metafizic , invocă divinitatea,  chiar urcă” vremea în imponderabil”pentru a înţelege trecerea în lumea de dincolo a prietenului.

Prin experienţa ca o trăire completă, prin elanul vizionar şi iubirea de prietenul dispărut, poetul realizează prin metafore portretul filosofului Artur Silvestri, dar şi creionează speranţa reîntâlnirii ”…în ape şi în vise,/ Din nou în diametrul orei/ Vor cădea minutele ucise/ Colorând în roşu înaltul aurorei.”(„Muzele datoare”).Însă , cu certitudine Al.Florin Ţene în poemul “Poeţii nu mor niciodată”, magistral ne aduce o rază de lumină şi o certitudine  că”Poeţii nu mor niciodată,ci doar/ îşi odihnesc zborul/ între clipa ce vine şi visul amar/ potolind focul din case şi luna/ cu dorul,/ arzând întotdeauna / cu rost.”>>>>

Karina Drăgaş: Liga Scriitorilor din România a acordat „Diplome de excelenţă“la “Zilele Gherlei”.

Ziua de Duminică 14 iunie a.c. a fost dedicată activităţilor culturale din cadrul “Zilelor Gherlei”. În acest context la Galeria de Artă din centrul oraşului a fost vernisată expoziţia cu lucrări a pictorilor gherleni, după care a urmat o serie de lansări de cărţi ale membrilor Cenaclului”Ion Popescu Apostol”.

În prezenţa primarului Ovidiu Drăgan manifestarea a fost deschisă de către poetul Horea Viorel Ţânţaş, preşedintele cenaclului din localitate care a vorbit despre activitatea cenaclului şi noua Antologie a acestuia  apărută de curând.

Despre cărţile şi antologia autoriloir gherleni au vorbit: poetul Mircea Petean, umoristul Cornel Udrea şi scriitorul Al.Florin Ţene, preşedintele Ligii Scriitorilor din România,  urmând apoi un recital poetic susţinut de membrii cenaclului din localitate şi invitaţii acestora.

În încheierea manifestări a luat cuvântul Al.Florin Ţene care a vorbit despre istoria culturii localităţii Armenopolis, după care a înmânat “Diplome de excelenţă“ din partea Ligii Scriitorilor din România, domnului primar Ovidiu Drăgan , pentru sprijinirea activităţii culturale şi spirituale , şi scriitorilor: Horea Viorel Ţânţaş, Iulian Dămăcuş, Toader T.Ungureanu, Raveca Vlaşin, Irimie Perşa, Vasile Bunea, inclusive pictorului Sorin Spiridon Gâtu.

Manifestările din această zi dedicată culturii s-au încheiat cu un spectacol de teatu şi un concert sinfonic la Catedrala Armenească.

Karina Drăgaş

Al.Florin ŢENE:,,Poezia religioasă-cupă cu înţelepciune”

Opera poetică de până acum a Olgăi Alexandru Diaconu  presupune precedentul absolut al unei experienţe-vitale şi mentale-a iubirii faţă de divinitate şi oameni, determinând atât fascinaţia ambiguă pe care o stârneşte scrisul unei poete talentate, cât şi acel sentiment de uşoară, dar persistentă, bucurie, înregistrat ca un “văl tandru de lumină” atunci când citim volumul de poeme „Năstrapa nevăzută”,apărut la Editura Semănătorul,2008. Folosind în titlu un arhaism, năstrapă, cu înţeles de vas de lut, cană sau cupă, poeta îi dă conotaţia de înţelepciune a divinităţii din care soarbe lumina iubirii.Volumul este structurat în două cicluri: „Năstrapa nevăzută „şi „Căruţa cu flori” a căror tematică se tangenţiază prin consensul  neliniştii, indus stilistic printr-o profuzie de întrebări şi îndoieli: ”Dar noi tot nu te-am crezut , /chiar de viaţa ne-a durut/ şi ne-am revoltat mereu/ crezându-ne Dumnezeu” (Ce e trupul cel de lut) sau „De ce scriu mereu poeme/ ca să vărs al meu pahar/ tot crezând că pe-al meu creştet/ Domnul S-a lăsat cu har?…(De ce scriu?…). Descoperim aici o nelinişte emanată de întrebări simptomatice în ordinea „sincretismului” dintre îndoială şi credinţă , perceput de poetă în spaţiul trăirilor sale. Adresându-se direct divinităţii autoarea încearcă să-şi potolească frisonarea eului prin lumina rugăciunii:”Găseşte-mi o cale de mijloc/ s-accept viaţa mea ca un vers/ în care se-nchide tot cerul / ca mie să-mi fiu univers. (E-atâta lumină pe cale).Freamătul ,dorinţa, întrebările ,constituie lanţul trainic al cauzalităţii şi speranţei, prin care doreşte să urce spre dumnezeirea salvatoare.Acestea sunt semne ale unei treceri imposibile, a unor speranţe care rămân „o umbră de vis sub copaci”, fante spre un înalt a cărui imaginare consumă toate posibilităţile de rugă şi visare ale eului liric ,  învăluit într-o dorinţă ontologică ,o pascaliană trestie gânditoare>>>>>

CETATEA LUI BUCUR nr.4

A apărut NUMĂRUL4, luna IUNIE, anul 2009, a publicaţiei CETATEA LUI BUCUR

Revistă on-line editată de LIGA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA , filiala Bucureşti, în parteneriat cu Asociaţia Română pentru Patrimoniu. Preşedinte fondator: ARTUR SILVESTRI

Elisabeta IOSIF:,,Universul tainic al Înţeleptului Artur”

“Mergem înainte, pentru că ceva tainic ni s-a dat de făcut. Toţi care suntem aici avem ceva de făcut. Probabil, ceva important”

ARTUR SILVESTRI

Numai ajungând la Ceahlău am înţeles “taina”, privilegiul puterii exemplului şi semn al participării la putere, ca însemn al perfecţiunii. Ca şi puterea centrelor energetice ale României, cum sunt muntele Ceahlău şi Mănăstirea lui Brîncoveanu de la Sâmbăta, venerată şi ea de “Îngerul bătrân, adăpostit pentru totdeauna în Marea Mănăstire a Ceahlăului”.

Dacă René Daumal a evocat acest lucru în “Muntele analog”, am putea spune parafrazând că, în ascensiunea Ceahlăului, muntele nostru sacru, Kogaion,  Artur Silvestri a făcut o călătorie de natură spirituală. E ceva în felul Paradisului Pământesc din creştinism: “Dat-ai frumuseţii mele putere…întărit-ai muntele meu” (Psalmul 29,7- Vechiul Testament), aici la muntele-mănăstire, binecuvântat de Artur Silvestri. Altfel şi astfel am văzut acum acest loc, unde se află permanent legătura cu Sacrul. Fiindcă, nu poţi pătrunde aici fără o călăuză, cum a fost pentru noi Mariana Brăescu Silvestri şi fără cel care ne-a iniţiat în  acest spaţiu, Artur Silvestri.

Aşa mi-a apărut şi Troiţa, ca o iniţiere în spaţiul sacru. Aşezată la răscruce de drumuri, între pădurea, (ca un adevărat sanctuar, ascunzând un Templu tainic) şi drumurile ce duc spre Poiana Largului, Marea Ceahlăului – Bicaz  şi staţiunea cu nume de stâncă, Durău, ea Troiţa, domină localităţile Ceahlău – Ghinţieşi, în sunetele stranii, de cascadă ale Bistricioarei, în al cărei bazin superior  se află o staţiune-miracol,  Borsec.>>>>

Doina Drăgan:,,Întâlnire literară la Timişoara”

Sub egida Ligii Scritorilor Români, Filiala Banat în colaborare cu revista Heliopolis şi cu Centru Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Timiş, a avut loc sâmbătă 06 iunie 2009 o dezbatere pe marginea cărţiilor ”Voci din penumbră “  şi  “Cântec pentru  somn  şi drum“ autor Geo Galetaru.

Scriitoarea Doina Drăgan, preşedinta  filialei Banat a Ligii Scritorilor Români  a recomandat  cele două cărţii ce au fost lansate dând cuvântul autorului  care a recitat două dintre poeziile  cuprinse în volumul ce conţine poezii pentru copii.

Geo Galetaru este un nume de marcă  în relieful  românismului  contemporan, a spus  prof.  Doina Drăgan, care a continuat:  “Am evaluat cercetarea cărţilor ca pe  un fenomen  firesc  în cultura românească şi intelectuală, unde exponenţii sunt filozofii, eseişti, scriitori de mare valoare. Am văzut cum autorul a luat parte la toate momentele selectate, modul cum şi-a organizat cartea, climatul şi atmosfera dominantă, potenţialul uman implicat în diverse capitole, domeniul din Cenad şi împrejurimile…

Cartea este densă şi direct proporţională cu gândirea şi măsura estetică a autorului care prin acest canal de comunicare, ne-a descries viaţa celor din  Cenad.”>>>>

Al.Florin ŢENE:,,Nietzsche între răsăritul zeilor şi amurgul lor”

Pornind de la finitudinea condiţiei umane,Nietzsche caută să redescopere „cărarea pierdută” către empireu.În lucrarea Werke filozoful caută un simbol prin care să înţeleagă „sensul religios” ca un reazem supranatural.Reânodând firul din prima perioadă a creaţiei sale,în care zeii greci îşi găsiseră loc în omagiile sale, Nietzsche consemnează în „Amurgul idolilor” dorinţa de întoarcere a lui Dionysos,aceasta constituindu-se ca un testament:”Nu cunosc un simbolism mai înalt decât acest simbolism grec,cel al cultului dionisian” .Filozoful abandonează armele revoltei sale contra zeilor la poalele miticului Olimp.Aura de “teologie negativă” (cum scria Heidegger în “Nietzsche” Gunter Neske Verlag,Pfullingen,1961,Zweiter Band,p.348,),pentru gândirea nietzscheană, a însoţit tot timpul mersul gândirii sale.Acesta prin lucrările lui din anul 1888 a pregătit preschimbarea „teologiei negative” în “teologia pozitivă“, ce ne aduce în plin plan contradicţia nietzscheniană,ce trece de la „asfinţitul zeilor” la pregătirea spaţiului pentru “apoteoza” lor.Perceput ca demolator de idoli,ca oponent faţă de tradiţia culturală,ca iconoclast faţă de orice autoritate spirituală în afară de aceea a spiritului propriu ,Nietzsche ridică statui în opera sa altor idoli noi. Karl Jaspers în lucrarea sa „Nietysche.Einfuhrung in des Verstandnis seines Philosophierens”(Berlin und Leipzing,1936) preciza că trăsătura fundamentală a gândirii lui Nietzsche  „autocontrazicerea”, a îndepărtat de multe ori din logica multitudinilor exegeze ideea că, în numele pasiunii pentru contradicţii şi antiteze,autorul „Naşterii tragediei” va căuta să-şi imagineze,după “amurgul zeilor”, cum va arăta “răsăritul zeilor”noi. Stefan Zweig vedea în fostul profesor de filologie clasică de la Universitatea din Basel”un geniu al întorsăturilor, al contrazicerilor violente”(Tolstoi.Nietysche, Bucureşti,Editura Cugetarea,f.a.,p.182) , pe motivul că acesta se complace, în jocul instabil al negaţiei şi afirmaţiei,dar şi în luxurianta proliferare de antinomii.>>>>

Maria Vaida:,,Artur Silvestri – in memoriam”

In localitatea Ceahlau, judetul Neamt s-au adunat  peste 300 de persoane la comemorarea a 6 luni de la trecerea  in nefiinta a scriitorului Artur Silvestri. Acolo s-a inaltat o troita in memoria celui care a considerat locul acesta mirific drept unul de suflet, situat chiar in inima muntilor Ceahlau, pe malul Bistritei, descoperit odinioara din motive de ratacire a drumului prin nameti, dupa cum  marturiseste adorata sotie a scriitorului: Mariana Braescu Silvestri, care s-a preocupat sa fie implinita datina asa cum se cuvine. Locul era stralucitor sub lumina unui soare bland, oamenii pregateau troita, puneau flori de jur-imprejur, casa era plina de oaspeti, doua autocare sosisera de la Bucuresti, iar alaturi l-am zarit pe tatal indurerat al scriitorului… Patru preoti au sfintit troita, apoi s-a prezentat filmul realizat de Cleopatra Lorintiu si Mariana Braescu Silvestri referitor la viata si opera imensa a scriitorului. Actiunea a continuat cu  acordarea premiilor ARP, cu lansarea cartii Cleopatrei Lorintiu: Artur Silvestri –  Vocatia Caii Singuratice si a volumului colectiv Artur Silvestri- Marturii tulburatoare, precum si a volumului postum : Artur Silvestri  Zile de neuitat.Frumusetea lumii cunoscute. Masa de parastas a continuat in aceeasi atmosfera de evocare a marelui, blandului, generosului si neuitatului Gabriel Artur Silvestri. Dumnezeu sa aseze sufletul sau printre ingerii Lui!

Maria Vaida

Al.Florin ŢENE:,,Metafora ca ritm al gândirii poetice”

Poezia este „timpul” izvorât din spaţiul unui impuls ritmic de existenţă .În acelaş moment este un loc al metaforei . Fiindcă ,în aceste condiţii , metafora caracterizează gândirea poetică , fiind fundamentul acesteia  Câmpul magnetic creeat de metaforă are propietatea de a coordona semnificaţiile . Astfel ,prin metaforă se realizează inspiraţia poetică ca expresie a gândirii . Poeţii de mare anvergură au intuiţia de a organiza metaforele într-un sistem ,creeînd o profundă gândire poetică , cu un bogat fond metaforic .Când abordăm universul unei opere poetice , scriem de fapt despre forţa cu care poetul a ştiut să-şi construiască paleta sa de înţelesuri , subânţelesuri înglobate într-un sistem de semnificaţii ,de specificitatea sa  , deci despre metafora sa . Esenţa filozofică ,la unii poeţi profunzi, se află în câmpul metaforic . Când poetul este el însuşi , adică în metaforă , se realizează o apartenenţă intimă , de profunzime la Idee ,într-un univers al conştienţei şi inconştienţei . Metafora este de sorginte filozofică .Un tot filozofic şi liric , inseparabil , se realizează .O impresie de atemporalitate se realizează prin metaforă când realitatea imediată este aparent respinsă de aceasta .Gândirea poetizantă este dată de metafora întâmplătoare , când nu se constituie într-un sistem metaforic.În poezie metafora este o necesitate ,dar şi semnul conştiinţei creatoare . Un ritm metaforic există la fiecare poet autentic , specific fiecăruia .Şi Eminescu îşi are ritmul său metaforic , însă , diferit de cel al lui Alecsandri , Blaga , Stănescu , Virgil Mazilescu . Universul poeziei este creeat de sistemul metaforic .Prin poezia lui Eminescu ,  sau a lui Blaga ,  a lui Nichita Stănescu , se creează impresia că se evidenţiază o disjuncţie metaforică ,adică o mobilitate a polilor în câmpul metaforic , o glisare de sensuri .Prin metafore Lucian Blaga a recompus Spaţiul şi Timpul .>>>>