De către: poet george filip

poet george filip — Tue, 23 Jun 2009 14:41:46 +0000

L-am cunoscut pe Domnul ARTUR SILVESTRI în spre toamna anului trecut.
Il numesc mereu Domn fiindcă, după mine, aceasta a fost cea mai mare calitatea Sa. Venisem în Ţară, din Montreal, să-l conducem pe ultimul drum pe prietenul nostru ILIE PURCARU. Ultimul lui reportaj s-a petrecut la Cimitirul Străuleşti II, acolo unde până şi partidul comunist a rezervat câţiva acri de teren pentru plecarea în eternitate a unora dintr-ai noştri. Poate să-i aibă sub observaţie…
Unui nătărău de paznic îi căşunase pe mine că să nu fac fotografii. Dar eu luasem câteva imagini esenţiale şi tocmai eram gat să-i turtesc mutra vagabondului car n-a acceptat nici măcar râvnitul ciubuc.În clipa aceea mi-a atras atenţia intrarea în obiectiv a unui Domn. Pe Nea ILIE îl inghesuiseră groparii într-o gaură urâtă şi neagră de-mi venea să urlu. Dar prezenţa Domnului m-a calmat. I-am făcut cunoştinţa într-un grup cu eminescologul Nae Georgescu, editorul Ioan Barbu, sculptorul Bandac,sora defunctului etc. Maestrul a invitat câţiva prieteni la un restaurant din oraş, să mai schimbăm câteva cuvinte. Nu ştiu de ce dar noul meu prieten m-a invitat în automobilul său doar pe mine.
- Eu te cunosc poete. Eşti un om minunat dar prea arţăgos, scoţi spada repede şi la ori ce încăierare.
- Aşa este, dar am dreptate întotdeauna…
- O fi aşa, dar fii calm, timpul le va rezolva pe toate.
Programasem în pripă întâlniri viitoare în România, la Parisul său şi în Montrealul meu. Maestrul a dirijat famfara militară de la masa noastră. Era calm, lucid şi conchis, dar fuma mult. O inspiraţie foarte spontană m-a împins să fac câteva fotografii în care pe prim plan era maestrul, noul meu prieten. Ne-a propus să adunăm un mănunchi de amintiri despre reporterul ILIE PURCARU şi să-l publicăm pe spesele sale financiare. Dar n-am îndeplinit proiectul. Timpul, despre care îmi vorbise, a avut altceva de zis. Ca pe un trăznet, la scurt timp, am primit la Montreal vestea plecării lui la ceruri.
Am purtat ceva corespondenţă cu o împuternicită a familiei sale. Ne-am trimis reciproc fotografii cu plecatul dintre noi. Ba chiar am scris despre incredibilul trist eveniment în revista noastra DESTINE LITERARE. Proiectele noastre s-au sfărâmat. S-a scurs de-acum aproape un an. Ştim că Domnul ARTUR SILVESTRI odihneşte la Mănăstirea CERNICA. Prea harnicul său prieten, jurnalistul şi poetul Al. Florin Ţene i-a dedicat volumul de versuri
A ŞAPTEA ZI DUPĂ ARTUR. Dar regretele noastre eterne cine şi în câte volume le va strânge cândva, careva dintre noi ?!?

poet George Filip – Montreal

Dar în grădina faimosului restaurant burghez s-au strâns la vre-un pol de indivizi, chiar şi cu consoarte de-ale lor. Domnul artur nu s-a cutremurat. Fiecare a comandat ce-a dorit.

Comentarii la: Petrică Birău-O nouă apariţie editorială:”A şaptea zi după Artur” de Al.Florin Ţene

De către: poet george filip