Al.Florin ŢENE:,,Rolul literaturii de după Marea Unire în europenizarea României”

După Marea Unire din 1918 , aşa cum se cunoaşte, au început să se dezvolte mai toate ramurile economiei naţionale. Prin acest act înfăptuit la Alba Iulia la 1 Decembrie s-a realizat unitatea naţională şi integrarea în ritmul european de modernizare.

Un rol important în europenizarea României l-a avut  presa literară şi literatura care cunoaşte o efervescenţă deosebită din care nu lipsesc polemicile,uneori violente.În acest context se impugn personalităţi ca Mihai Sadoveanu, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Mateiu Caragiale, Ion Barbu, Lucian Blaga, Gib Mihăescu, Eugen Lovinescu, Tudor Vianu şi alţii care prin lucrările lor publicate în ţară şi străinătate au avut un rol deosebit în cunoaşterea realităţilor din România pe drumul modernizării.

După Marea Unire numărul ziarelor cu pagină literară şi reviste literare  se înmulţesc. O parte din ele, prin rezumate traduse în limbi de circulaţie internaţională ,fac cunoscute operele scriitorilor români. Revista Viaţa românească(apărută la 6 martie 1906, dar care îşi încetează activitatea în timpul Primului Război Mondial) ,reapare în 1920 sub conducerea lui Garabet Ibrăileanu, tot la Iaşi.Dar din 1930 se mută la Bucureşti, conducerea fiind preluată de Mihai Ralea şi George Călinescu. În acea perioadă Viaţa românească pune accentul pe autenticitate şi specificul naţional înţeles ca dimensiune socială  şi europenizarea ca asimilare a spiritului naţional. În jurul acestei reviste se dezvoltă curentul literar cunoscut sub numele de poporanism. În cadrul redacţiei s-au dezvoltat mulţi scriitori, printre care amintim pe Spiridon Popescu, Calistrat Hogaş, Jean Bart, Pătrăşcanu, Mironescu, Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, Topârceanu şi alţii.>>>>>>

Karina Drăgaş-Simpozionul Naţional de Istorie ”POSADA 1330”

În colaborare cu LIGA SCRIITORILOR din România

Simpozionul Naţional de Istorie ”POSADA 1330”

În data de 12 noiembrie a.c. a avut loc la Rm.Vâlcea , în Clubul Garnizoanei  din acest municipiu, Simpozionul Naţional de Istorie „POSADA 1330-simbolul biruinţei DacoRomâne” ediţia I”, organizat de scriitorul Eugen Petrescu, membru în conducerea filialei vâlcene a Ligii Scriitorilor şi preşedintele filialei Asociaţiei Naţionale “Cultul Eroilor”. La această amplă manifestare au participat : preşedintele Ligii Scriitorilor din România, în fruntea unei delegaţii clujene, scriitorul, promotorul cultural şi criticul de artă Al.Florin Ţene , istorici şi membrii filialelor Ligii Scriitorilor şi al Asociaţiei Naţionale”Cultul Eroilor”, din judeţele Argeş, Cluj, Dolj, Gorj, Mehedinţi , Vâlcea, etc.

Prezidul, format din prof.Univ. Dr. Dinică Ciobotea din Craiova, conf,Univ. Dr. Spiridon Cristocea, dr. ing. Mihai Sporiş, prof. Costea Marinoiu, col.Petre Stoica, preşedintele Asociaţiei Naţionale”Cultul Eroilor”,Gl.bg.Constantin Tănase, prim-vicepreşedinte Asociaţiei Naţionale”Cultul Eroilor”, prof.univ. Dr. Alexandru Popescu-Mihăeşti şi scriitorul Al.Florin Ţene, preşedintele Ligii Scriitorilor din România, a coordonat lucrările acestui amplu simpozion.

Au susţinut referate pe această temă , profesorii universitari şi doctorii în istorie: Petre Gheorghe (Craiova), Constantin Dinulescu (Craiova), Mite Măneanu (Turnu Severin), Doru Căpătaru (Piteşti), Ion Ciucă ( Drăgăşani), prof. Dr. Ion Soare (Rm.Vâlcea) , scriitorul Al.Florin Ţene, Doru Căpătaru, etc.>>>>>>

Cristian NEAGU:,,Recursul Mioriţei”

1. DIN FRĂMÂNTĂRI, NĂSCUTU-S-A IMBOLDUL

Adolescent fiind, sorbeam cu nesaţ -la orele de limba şi literatura română- explicaţiile dascălilor, cu privire la ceea ce reprezintă Mioriţa în literatura contemporană, şi anume, forţa lirică a geniului popular anonim, exemplu de atitudine în faţa morţii, tradiţionalismul pastoral, având o foarte clară referire la zona teritoriala în care se identifică viitorul stat român, după numele subiecţilor amintiţi în poem, (vrâncean, ungurean, muntean) şi se încheia de regulă cu: iubitor de meleag, dragostea faţă de natura şi de oile sale (?) evidenţiindu-se (cu excepţia naşterii, oare de ce?) componentele arhaice ale folclorului: nunta, moartea, bocetul.

Totuşi, derulând epicul mioritic, sesizam –nemulţumit de ceea ce devenea până la urmă esenţa răspunsului corect pentru nota zece,- neconcordanţe majore în logica faptelor, atribuite (curios) unui geniu popular, fie el şi anonim. Întrebând în jurul meu, arătând pe text, şi demonstrând „rupturile” de logică, mi se dădea dreptate, şi uneori, explicaţii fără conţinut, în care era invocată lumea basmului. Prezent la multe şezători literare, ascultam acelaşi discurs şablonat pe tema Mioriţei, aşteptându-mă ca distinşii vorbitori să facă, o cât de mică aluzie, la construcţia baladei, ceea ce nu se întâmpla, şi astfel am luat hotărârea de a fi izolat, cu program flexibil, în imperiul cărţilor.

În urma cercetărilor efectuate prin arhive şi biblioteci, interesându-mă (printre altele) adevăratul descoperitor al Mioriţei, din controversa Alecu Russo – Vasile Alecsandri, descrisă pe larg în publicistica lui Al. Dima şi P.V. Hanes, dar mai ales din dorinţa de a pătrunde reminescenţa enigmisticii acestui poem pastoral, am „stivuit” pe masa de lucru, volume semnate de cei mai reprezentativi cărturari în acest sens: Odobescu, Haşdeu, Tiktin, Weigand, Densuşianu, Mario Roques, Iorga, Adrian Fochi, Ion Rotaru, şi cu toate că adolescenţa mea rămăsese de mult în urmă, descumpănirea era aceiaşi. >>>>>

-Ioana STUPARU:,,NE VOM AMINTI MEREU DE SCRIITORUL ARTUR SILVESTRI”

Nu, nu pot fi daţi uitării cei plecaţi în Lumea sufletelor! Nu te lasă amintirile… Chiar fără să-ţi propui, îţi vin în minte numeroase întâmplări, momente în care au răsărit firicele de proiecte sau chiar au înflorit şi au dat roade. Aceste momente m-au impresionat dintotdeauna, mai ales cele benefice, care au lăsat urme remarcabile, unele vizibile, altele purtate doar în suflet.

Un moment benefic a fost pentru mine întâlnirea virtuală cu scriitorul ARTUR SILVESTRI, iniţiatorul uriaşului şi poate unicului program “Asociaţia Română pentru Patrimoniu” (ARP).

La scurt timp după ce am luat cunoştinţă cu ARP, împrejurarea a făcut să scriu o proză scurtă intitulată “Motivaţie”, pe care am trimis-o la revista Lumea Satului. Prin aceasta am vrut să trag şi eu sistemul de alarmă, faţă de lăsarea de izbelişte a agriculturii. Motivul creaţiei articolului a pornit de la revolta ce am simţit-o pentru nişte căpşuni din import, aspectuoase, dar fără gust. În materialul respectiv fac referire la românii care au trecut peste hotare, să lucreze terenul altor ţări, lucru ce-l puteau face şi acasă, unde ar fi produs căpşuni cu gust, din pământ românesc, eu fiind o persoană în care patriotismul dă în clocot.

Viaţa mi-a demonstrat adesea că nimic nu este întâmplător…

Răsfoind în acea perioadă prin revistele ARP, mi-a atras atenţia un articol ce se referea la căpşuni şi era semnat de Ioan Miclău din Australia. Conţinutul articolului m-a surprins, ceea ce mi-am zis: “Iată, domnule, doi români care gândesc la fel, în acelaşi timp deşi locuiesc pe continente diferite!”. Constatarea  i-am făcut-o cunoscută domnului ARTUR SILVESTRI, iar ca demonstraţie i-am trimis textul meu intitulat “Motivaţie”.>>>>>

Lucia Anucuţa:,,DEBUT LITERAR ÎN CADRUL LIGII SCRIITORILOR ROMANI, FILIALA BANAT”

Întâlnirea din 24 octombrie 2009 a Ligii Scriitorilor Români, Filiala Banat, a avut loc la sediul Centrului Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională  Timiş, în colaborare cu Revista Heliopolis.

Doamna Doina Drăgan, preşedinta Filialei Banat a Ligii Scriitorilor Români, a relatat un scurt istoric al Ligii Scriitorilor Romani şi al Filialei Banat al acesteia. A precizat ordinea de zi a întâlnirii: a) înmânarea Legitimaţiilor de membri ai Ligii Scriitorilor Români, Filiala Banat,  domnului prof. Ionel Cionchin şi domnişoarei psiholog Andreia-Elena Anucuţa; b) debut literar cu lansare de carte: romanul Drumul iubirii spre Nord autoare Andreia- Elena Anucuţa.

Emoţionaţi, cei mai noi membri ai Filialei Banat a Ligii Scriitorilor Români, au primit legitimaţiile, mulţumind pentru acestea şi au ascultat conţinutul Dispoziţiilor Comitetului director al Ligii Scriitorilor Români, care li se adresa.

Doamna profesor Dorina Mărgineanţu a luat cuvântul din partea Editurii Eurobit, la care a apărut romanul Drumul iubirii spre Nord.. Discursul domniei sale a evidenţiat uşurinţa cu care  Andreia–Elena Anucuţa mânuieşte bine cuvintele. Deşi este un roman de debut, acesta dovedeşte maturitate creativă şi poate fi un scenariu de film despre probleme ale tineretului român, despre iubirea fără graniţe, despre sinceritate şi normalitate, despre valori morale care se perpetuează în mediile familiale  adevărate. >>>>>

Marcel Frandeş:,,PAUL POLIDOR – UN SFERT DE SECOL DE INTERFERENŢE CULTURALE INTERNAŢIONALE”

La Sala Oglinzilor a Uniunii Scriitorilor din România, la 10 decembrie 2008, a avut loc o manifestare culturală deosebită : aniversarea artistului Paul Polidor, poet şi compozitor de muzică poetic-secvenţială. Activitatea de un sfert de secol a Fundaţiei Paul Polidor, vizând apropierea dintre iubitorii de frumos artistic de pretutindeni, din domeniul poeziei şi al muzicii, este foarte apreciată atât în ţară cât şi în străinătate.

Aniversarea a fost organizată împreună cu Liga de Cooperare Culturală şi Ştiinţifică România-Franţa, sub egida Federaţiei Române a Asociaţiilor, Centrelor şi Cluburilor UNESCO. Seara a cuprins mai multe alocuţiuni, lansarea a două cărţi, câteva grupuri corale, punctul central constituindu-l recitalul vocal al lui Paul Polidor.

Paula Romanescu, preşedintele Secţiei de Studii Literare şi Traduceri în cadrul Ligii de Cooperare Culturală şi Ştiinţifică România-Franţa, şi-a prezentat cartea intitulată Treimea cea de o rostire, La Trinité du même langage : Eminescu, Arghezi, Blaga (90 de poeme, la 90 de ani de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918), apărută la Editura Fundaţia Internaţională «Mihai Eminescu», în anul 2008. Autoarea a recitat versuri din cartea domniei sale. Totodată, a fost lansată cartea Emigrant în reverii, precum şi un CD, ambele ale lui Paul Polidor.

Despre personalitatea aniversatului, au vorbit Emanuel Craiu (autor al unui volum în curs de apariţie), despre creaţia lui Paul Polidor, criticul literar Dumitru Balan (prefaţatorul volumului Emigrant în reverii), profesor universitar doctor Gabriela Munteanu, de la Facultatea de Muzică a Universităţii Spiru Haret şi Marcel Frandeş, conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Interpretare Muzicală a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti.>>>>

-Elisabeta IOSIF:,,LABIRINTUL LĂUNTRIC AL GENIULUI”

„Nu cartea care-ţi poartă semnătura este importantă,ci amprenta ce se lasă, spiritul acţiunii morale şi intelectuale, modelul sau exemplul, urma ce ar trebui continuată”

Artur SILVESTRI

Cartea, simbol al universului, reprezenta pentru Artur Silvestri „continuitatea ce ne susţine istoriceşte”. Cartea trăieşte în istorie prin „idei-forţă”, iar scriitorul, implicat în soarta societăţii devine demiurgul. De multe ori, el, cel care atinge  „treptele cele mai înalte ale cunoaşterii” se află în ipostaza geniului  mereu frustrat „în experienţa sa totală”. Scriitorul se înalţă prin harul său,  având mereu un „Discurs împotriva uitării”, aducând în prim-plan „Modelul Omului Mare”. Aşa cum sublinia  acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga: „Cu o eleganţă melancolică, el mărturiseşte înaltul scop al cărţii, tâlcul adânc ce i s-a revelat şi pe care ni-l comunică, emoţionându-ne”.

Artur Silvestri era pentru mine şi pentru toţi aceia ce ne strânsesem în jurul său, un Mecena, protector şi sprijinitor al literaturii şi al artelor. Se încrâncenase în demersul său, de a reuni prin carte personalităţi româneşti de pe tot mapamondul, încât, profesorul Viorel Roman din Bremen vorbea despre „o comunicare printr-un fluid necunoscut, asemănător cu direcţia principală de curgere a râului. Noi am fost aduşi împreună în această carte de către acest fluid („Cuvinte pentru urmaşi”). Cartea, s-a spus că, vorbeşte despre un mister colectiv… Cărţile lui… sunt expresia unei gândiri de pe altă planetă, din altă dimensiune”.

„Fiecare carte, o datorie. Fiecare carte, o bucurie”

A gândit şi a creat în labirintul său lăuntric, de geniu, în direcţia construirii cărţilor  colective, (luând asupra-şi  povara durerilor lumii), pornind de la ideea că „Nu suntem singuri”. >>>>>

Monica Mureşan:,,In memoriam Gabriel Artur Silvestri”

A plecat înconjurat de cărţi şi flori, de cei dragi şi cei prieteni. Dar în urma lui nu se lasă o tăcere sumbră, ci mai degrabă se aude ca un gând, un îndemn al cărui mesaj ardea lent de mult, până ce a ars de tot şi a cărui lumină nu are cum să se stingă pentru că nu e de aici: Memento mori! – şi atunci nu precupeţi nici un efort pentru a-ţi îndeplini visul, nu lăsa idealurile singure, că ele se pierd uşor, iar dacă ai ce spune, fă-o azi, cât mai e timp.

Cu acelaşi gând ne-a mai reamintit că nu există cont în care să-ţi contabilizezi profesiunea de credinţă şi că singura valoare pe care o duci cu tine – de la început şi până la sfârşit – este cea a anilor bine chivernisiţi, a zilelor bine valorificate, a minutelor în care nu ai stat degeaba, a clipelor în care nu ai trăit numai pentru tine. În felul acesta îţi construieşti nu numai viitorul pământesc, ci şi viitorul pentru mai departe iar plecarea nu mai e atât plecare cât ajungere. Atunci – continuă gândul acesta cosmic -, dacă pleci, iei cu tine şi împăcarea cu faptul că ai lăsat ceva în urma ta, să îţi ţină locul în lumină şi seninătate. Pentru că nu numărul conturilor, nu numărul anilor contează, ci valoarea pe care ai dat-o şi acordat-o fiecărei secunde. Şi că oricând poţi renunţa la a mai aduna talanţii sclipitori pentru a-ţi croi drum de lumină şi senin prin propria-ţi ardere, jertfă de fapte şi idealuri. Făuritor al propriului destin este cel ce ştie adevărata valoare a vieţii, nu a bunurilor ce le poţi acumula de-a lungul ei.>>>>>