Al.Florin Ţene:,,Ca aerul şi seva, EMINESCU”

Ca aerul şi seva, EMINESCU

Îi aud paşii trecând dinspre lumină

Şi foşnetul stelelor în părul Lui,

Când plopii fără soţ îl aşteaptă să vină

La fereastra cu dorul aprins în gutui.

.

Coborând dinspre Carpaţi, îl aud uneori

Cu fruntea împodobită de gânduri

Pe cărări de argint şi flori

De tei presărate rânduri, rânduri.

.

Îi aud glasul venind dinspre trecut

Dulce ca mierea cuvintelor străbune,

Când este versul şoaptă de început

Şi luna vibrează iubirea pe strune.

.

Doinesc tulnice pe poteci de munte,

Spre Ipoteşti prelungind chemarea

Aşternută peste veacuri punte

Pe care să vină odată cu zarea.

.

Din poeme se desprinde, spre el venim,

Ca areul şi seva ce-n arbori suie,

În fiecare dintre noi îl regăsim

Cioplit în inimi veşnică statuie.

…………………….

 

Eminescu

Eminescu, cetatea limbii române

cu toate turnurile Carpaţilor

modelate de balade

în care îşi au adăpost

Decebalus per Scorilor, Mircea cel Bătrân,

toţi bărbaţii înmuguriţi pe acest pământ.

.

Eminescu planetă luminoasă

în jurul căruia gravitează astrele cuvintelor

laminate de înţelepciunea poporului

scrise pe hrisovul brazdelor cu plugul.

.

Eminescu cetate cu toate punţile lăsate

să intre armata îndrăgostiţilor

cu pletele argintate de stele

şi braţele pline cu roadele cîmpiilor

întinse în inima noastră.

.

Eminescu paşi de aur ce se aud trecând

din istorie în limba noastră

şi luând forma cuvintelor

ce ne leagă

precum iubirea, precum aerul

de acest pământ dulce

ca limba română

precum Eminescu.

Al.Florin Ţene