Elena Armenescu:,,In memoriam Grigore Vieru”

Bat clopotele-n dungă, e ceas de liturghie
Cine oare ne paraseşte, care dintre noi să fie
Cel Chemat? Cel ce-a zis că-n limba ta
Ţi-e dor de mama, râzi, plângi numai în ea!
.

Înălţătorii iubitori ai neamului meu
Se duc aşa… pe neştiute ca nişte îngeri
Lasând în urmă potop de vaer şi de plângeri.
.

Rapsozi cu har cântă pe versurile lor
Tot crezul cuprins în taina înaintaşilor
Cum într-un gând ei toti visau o întregită ţară
Cu oameni zâmbitori, ca florile de primavară.
.

Mă prinde câncen dor de ei, de fiecare
Nu ştiu pe care s-aleg să-l pun în calendare
Sfielnic, în fiecare zi, ar trebui să pomenim
Câte un sfânt martir din neamul ce iubim!
.

Căci ne-a binecuvântat pe noi Înaltul
Ca popor între popoare, ca pe nimeni altul
Cu ierarhi, cu gânditori poeţi destui… martiri
Pomeneşte-i Doamne laolaltă cu cei în Măriri.
.

Auzi-mă Doamne! aşează-i în locul binecuvenit
Cu lumină multă, sfântă, în veşmânt stralucit!
Aici, ei poate au îmbrăcat haine modeste
Dar vocea puternică rostea: Dumnezeu ESTE!
.

La El ne este speranţa, să ne adune iar
În meleagul nostru – a lui Ştefan hotar
Şi-ntreaga ţară, rotundă ca fata unui Zeu
Să fie-n veci nedespărţită! Slăvite Dumnezeu!

Elena Armenescu – 18 ian 2009