-Elisabeta IOSIF:,,LABIRINTUL LĂUNTRIC AL GENIULUI”

3 11 2009

„Nu cartea care-ţi poartă semnătura este importantă,ci amprenta ce se lasă, spiritul acţiunii morale şi intelectuale, modelul sau exemplul, urma ce ar trebui continuată”

Artur SILVESTRISILVESTRI-Artur--1953-2008-wb

Cartea, simbol al universului, reprezenta pentru Artur Silvestri „continuitatea ce ne susţine istoriceşte”. Cartea trăieşte în istorie prin „idei-forţă”, iar scriitorul, implicat în soarta societăţii devine demiurgul. De multe ori, el, cel care atinge  „treptele cele mai înalte ale cunoaşterii” se află în ipostaza geniului  mereu frustrat „în experienţa sa totală”. Scriitorul se înalţă prin harul său,  având mereu un „Discurs împotriva uitării”, aducând în prim-plan „Modelul Omului Mare”. Aşa cum sublinia  acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga: „Cu o eleganţă melancolică, el mărturiseşte înaltul scop al cărţii, tâlcul adânc ce i s-a revelat şi pe care ni-l comunică, emoţionându-ne”.

Artur Silvestri era pentru mine şi pentru toţi aceia ce ne strânsesem în jurul său, un Mecena, protector şi sprijinitor al literaturii şi al artelor. Se încrâncenase în demersul său, de a reuni prin carte personalităţi româneşti de pe tot mapamondul, încât, profesorul Viorel Roman din Bremen vorbea despre „o comunicare printr-un fluid necunoscut, asemănător cu direcţia principală de curgere a râului. Noi am fost aduşi împreună în această carte de către acest fluid („Cuvinte pentru urmaşi”). Cartea, s-a spus că, vorbeşte despre un mister colectiv… Cărţile lui… sunt expresia unei gândiri de pe altă planetă, din altă dimensiune”.

„Fiecare carte, o datorie. Fiecare carte, o bucurie”

A gândit şi a creat în labirintul său lăuntric, de geniu, în direcţia construirii cărţilor  colective, (luând asupra-şi  povara durerilor lumii), pornind de la ideea că „Nu suntem singuri”. >>>>>