Monica Mureşan:,,In memoriam Gabriel Artur Silvestri”

1 11 2009

A plecat înconjurat de cărţi şi flori, de cei dragi şi cei prieteni. Dar în urma lui nu se lasă o tăcere sumbră, ci mai degrabă se aude ca un gând, un îndemn al cărui mesaj ardea lent de mult, până ce a ars de tot şi a cărui lumină nu are cum să se stingă pentru că nu e de aici: Memento mori! – şi atunci nu precupeţi nici un efort pentru a-ţi îndeplini visul, nu lăsa idealurile singure, că ele se pierd uşor, iar dacă ai ce spune, fă-o azi, cât mai e timp.

Cu acelaşi gând ne-a mai reamintit că nu există cont în care să-ţi contabilizezi profesiunea de credinţă şi că singura valoare pe care o duci cu tine – de la început şi până la sfârşit – este cea a anilor bine chivernisiţi, a zilelor bine valorificate, a minutelor în care nu ai stat degeaba, a clipelor în care nu ai trăit numai pentru tine. În felul acesta îţi construieşti nu numai viitorul pământesc, ci şi viitorul pentru mai departe iar plecarea nu mai e atât plecare cât ajungere. Atunci – continuă gândul acesta cosmic -, dacă pleci, iei cu tine şi împăcarea cu faptul că ai lăsat ceva în urma ta, să îţi ţină locul în lumină şi seninătate. Pentru că nu numărul conturilor, nu numărul anilor contează, ci valoarea pe care ai dat-o şi acordat-o fiecărei secunde. Şi că oricând poţi renunţa la a mai aduna talanţii sclipitori pentru a-ţi croi drum de lumină şi senin prin propria-ţi ardere, jertfă de fapte şi idealuri. Făuritor al propriului destin este cel ce ştie adevărata valoare a vieţii, nu a bunurilor ce le poţi acumula de-a lungul ei.>>>>>

Reclame