-Dr. Dan BRUDAŞCU:,,Cuvânt de pomenire la 1 an de la trecerea sa la cele veşnice- Remember Artur Silvestri”

30 12 2009

Cât de repede trece timpul! Ca un şmecher abil, ce preferă să treacă neobservat, spre a nu da socoteală nimănui. Acest an scurs fără Artur Silvestri a fost mai sărac, cel puţin din punct de vedere spiritual. A fost, în acelaşi timp, un an al marilor convulsiuni, dar şi anul în care a avut loc o, din pacate, reuşită lovitură de stat, cu concursul iresponsabil, tot din păcate, al celor de la Curtea Constituţională. Din acest punct de vedere, e mai bine că Artur nu mai e printre noi. El, cu spiritul său justiţiar, nu ar fi putut tolera astfel de fapte reprobabile, care aruncă, cu cel puţin 20 de ani, înapoi acest popor nefericit şi urmărit de ghinioane. Pentru că, în loc să ne pregătim pentru o viaţă a normalităţii, de tip european, inclusiv sub aspectul standardelor şi condiţiilor de trai, pentru toţi locuitorii acestei ţări, nu doar pentru baronii şi micimanii unor triburi politice, noi revenim la (o) sărăcie (lucie, pentru majoritatea locuitorilor acestei ţări), frig şi teroare (la fel ca înainte de 1989), la dictatură şi domnia neamurilor proaste, dar şi a bunului plac şi a abuzurilor nesfârşite.

Artur Silvestri a făcut parte din casta acelor puţini oameni aleşi, care au acţionat pentru slujirea totală, fără condiţii, a neamului lui. Cu orice preţ. Inclusiv cu preţul propriei sale vieţi. De aceea este mai mult decât firesc să deplângem, încă o dată, grăbita şi neaşteptata lui plecare, acum, când mai erau atât de multe lucruri fundamentale de făcut, iar el era atât de util şi necesar poporului din care s-a născut.>>>>>

Reclame




-Elena Armenescu:,,Premiile Artur Silvestri 2009-Sub egida Ligii Scriitorilor din România Filiala Bucureşti”

30 12 2009

Viaţa oraşului vie şi colorată se desfăşoară într-un ritm alert, specific marilor oraşe. Oameni de toate vârstele îşi încrucişează paşii depăşindu-se unii pe alţii într-o cursă cu final necunoscut, dar cu un singur scop- autodepăşirea. Cel puţin aşa îmi place să cred azi când merg spre unul din lăcaşele de cultură ale Bucureştiului : Biblioteca Metropolitană .

„Noi suntem România tainică şi vocea noastră nu se va stinge orice se va întâmpla”, afirma Artur Silvestri în urmă cu doar câţiva ani. Aceste cuvinte îmi vin în minte în timp ce mă îndrept spre sala unde vor fi prezenţi cu siguranţă reprezentanţi ai acestei tainice Românii.

Aici, în Biblioteca Metropolitană, Liga Scriitorilor din România – Filiala Bucureşti care a împlinit un an de la înfiinţare, joi 10 decembrie ora 12.00 a organizat

festivitatea acordării premiilor Artur Silvestri, personalitate complexă, mare om de cultură , semănătorul faptelor concrete -materializate în revistele, ziarele şi cărţile care păstrează în paginile lor gândurile sale purtătoare de mesaj – dar şi pe terenul însetat de a primi, descifra şi exprima adevărului istoric şi cultural al acestui popor, reprezentat de toţi colaboratorii săi.

Plecat prea devreme dintre noi, la vârsta deplinei maturităţi, Artur Silvestri merită comemorat, şi totodată susţinute  şi subliniate toate  proiectele sale culturale – a fost concluzia care a condus la decizia instituirii acestor premii, ca factor de emulaţie atât pentru cei a căror operă este deja în mare parte scrisă ori pentru mai tinerii confraţi, aflaţi la debutul carierei lor.>>>>>>





George ROCA: PREZENTARE: LIGA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

30 12 2009

FILIALA BUCUREŞTI  A LIGII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA ANIVERSEAZĂ UN AN DE LA ÎNFIINŢARE

Dintr-un e-mail primit de la doamna Elisabeta Iosif, preşedinte al Filialei Bucureşti a Ligii Scriitorilor din România (LS), am aflat cu satisfacţie că de curând s-a împlinit un an de la înfiinţarea acestei filiale. În luna septembrie a acestui an i-am întâlnit pe aceşti oameni inimoşi şi talentaţi: scriitori, esteţi, oameni de artă, promotori culturali, cu ocazia lansării la Bucureşti a volumului  meu de poezie „Evadare din spaţiul virtual”. Ei au fost organizatorii evenimentului, fapt pentru care le aduc mulţumiri şi îi felicit cu această ocazie de sărbătoare aniversară.

Consider că este necesar ca această instituţie de cultură românească să fie  mediatizată şi prezentată mai detaliat pentru a fi mai cunoscută cititorilor noştri.

George ROCA

Redactor şef al revistei Romanian VIP

Membru LS (Bucureşti)

>>>>George ROCA: PREZENTARE: LIGA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA






-Al.Florin ŢENE:,,Aurel POP -Semne dintr-un trunchi de cuvânt”

30 12 2009

Poetul Aurel Pop, înzestrat cu calităţile “scriitorului, editorului, criticului, omului de cultureă”, este din nou în librări cu volumul de poezi”Semen dintr-un trunchi de  cuvânt”,apărut la Editura “Citadela”,Satu Mare, 2009, în care auzimVocea Poetului carea căpătat o forţă expresivă absolut remarcabilă.”(“Prefaţă”de Adrian Botez).Încă din titlu , cuvântul este imaginat ca un trunchi de copac din care cresc crengile multitudinilor de sensuri, un fel de  semiotică a relaţiei semn-Poet şi semn-semnificat.

Prin faconda metaforică , produsul unei stăpâniri a sensurilor cuvântului, poezia lui Aurel Pop are ceva din verva şi truculenţa soresciană. Însă o deosebire îi aşează în loje diferite: Marin Sorescu sugera ingenuitatea limbajului, iar Aurel Pop se foloseşte de oralitatea exprimării pentru a sugera consecinţa “fictivă“ şi himerică a cotidianului:”Ies din când în când/ La lumină/ Noaptea/ Îmi potrivesc gândurile/ Cu grijă / Peste zi / Vorbesc despre criza/ De timp.(Acum).Semnele vieţii sunt resorbite în plasma poeziei. Starea lirică e o subtilă trăire a eului poetic între trezie şi reverie. Realul şi imaginarul par epifani ale poemului:”Mă întorc/ În cuvântul nescris/ Un dinte îmi storc/ Şi-o lacrimă din vis/ Când am plecat/ Îmi amintesc uneori/ De sat/ Mă cuprind fiori/ Când văd/ Ce-a rămas”(“Cucerire”).Visceralul devine transparent, ca un cristal, lăsându-se străbătut de săgeata alegorică de argint a poeziei:”Cititorule eu sunt poetul tău/ Cel ce te scoate din mări de fum/ Pe care corăbii de carne/ Plutesc spre un ţărm alegoric/ O vânătoare universală epidemică noctambulă/ Acoperă totul ca o cangrenă(“Nebuniile omului sunt ca nişte mânuşi ale lumii”).>>>>>





-IOANA STUPARU:,,Artur Silvestri la Târgul de Carte « Gaudeamus »”

30 12 2009

S-a scurs un an de la prematura şi grabnica plecare dintre pământeni a lui Artur Silvestri, scriitor, filozof, istoric şi iubitor al Neamului Românesc. Un an de tristeţe pentru cei care l-au iubit şi preţuit, totodată un an de dăruire din partea celor ce l-au iubit cel mai mult, dăruire ce a însemnat menţinerea valorii din multe puncte de vedera a Marelui Om Artur Silvestri. Doamna Mariana Brăescu Silvestri a reuşit, şi nu se poate altfel când dorinţa este imensă, ca fiecărei comemorări săvârşită după datină creştinească pentru aşezarea şi liniştea sufletului, să-i fie alăturată o realizare pe plan spiritual sau cultural, care să dăinuie în timp, pentru “bine-cuvântare”, pentru “pomenire”, pentru “neuitare”. Astfel, într-o mirifică zonă de pe Muntele Ceahlău, în localitatea cu acelaşi nume, proprietatea cumpărată de soţii Artur şi Mariana Brăescu Silvestri a fost transformată în Casa memorială Artur Silvestri, iar la o margine a curţii, lângă şoseaua principală, a fost înălţată şi sfinţită după datină, o Troiţă maramureşeană, pe un postament amplu, lucrat cu multă dăruire, loc rânduit pentru odihnă, rugăciune şi pomenire de către săteni şi trecători. O altă Troiţă a fost înălţată şi sfinţită de către doamna Mariana Brăescu Silvestri în comuna Drăgăneşti Vlaşca, locul natal tare drag lui Artur Silvestri. Tot acolo a fost construit un “monument comemorativ completat cu o carte din marmură, simbol al vieţii şi activităţii marelui cărturar”.

Concertul cameral organizat la Biserica Visarion, a fost un omagiu adus celui plecat pe cărarea ce duce spre cer, Artur Silvestri, prieten tainic al multora.>>>>





-Cristian NEAGU:,,Rugă Dumnezeului, pentru Artur”

30 12 2009

(28 nov. 2009, sediul Fundaţiei Artur Silvestri, la comemorarea

de an, a distinsului enciclopedist, istoric, şi filozof.)

.

Motto:

„Cărţile se vor citi şi mă vor pomeni şi pe mine

şi astfel, nu voi muri de tot.”

– Artur Silvestri –

.

Ridică Doamne ceţurile Împărăţiei Tale,

Căci lumea aceasta fără de contur

Înregistrează un minus în sumbre catedrale,

Prin nefiinţa confratelui Artur.

.

Mângâie-i Doamne fruntea cu lacrimile noastre,

Aşează-l între noi ca-n vremurile bune

Şi fă-ne auzit, melodiind contraste

Glasul blând, al omului minune.

.

Mai dă-ni-l nouă astăzi fiinţă cum îl ştim,

Rupe eternităţii o clipă, nu mai mult,

Căci el ne este sensul pe care mai pornim

Când seceră sălbatic tăişul de vânt.>>>>>





-Elisabeta IOSIF:,,NEMURIREA LUI ARTUR”

30 12 2009

De ce credeți, că s-a mutat de la noi?

Doar cărţile lui sunt acum la voi!

Nu! N-a plecat de tot. E cu Bădia

Eminescu, spre Gânditorul de la Hamangia

.

S-a dus doar puţin. Ca să-şi înmoaie pana

În licori siderale. Şi-a vindecat şi rana

Mâhnirilor ascunse. E veșnic printre noi

Şi Dumnezeul nostru-l trimite înapoi

.

Prin slovă împlinită. Prin glas de înălţare

În zi de Sfânt Andrei îl vom simţi mai tare

Vibrând a nemurire. El vine din Astral

Cu sensuri noi. Veghind. Iubirea-i de cristal.


Elisabeta IOSIF

Noiembrie, 2009 – La un an de la plecarea lui Artur Silvestri