A apărut NUMĂRUL 20 al publicaţiei CETATEA LUI BUCUR

18 10 2010

cetatea-lui-bucur

Revistă on-line editată de LIGA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA ,

filiala Bucureşti, în parteneriat cu

Asociaţia Română pentru Patrimoniu.

Preşedinte fondator: ARTUR SILVESTRI

SUMARUL REVISTEI AICI  >>>>>>>>>





Al.Florin ŢENE:,,Doina Drăgan:ECOU”

18 10 2010

O carte de proză-poematică semnată de prof.Doina Drăgan (bilingvă, română-engleză, traducere prof.Anduza Genescu ), apărută la Editura “ADO TOURS “, Timişoara, 2010, ne deschide o fereastră spre vibraţiile eului ce stârnesc în autoare ”Sonore voci se conturează-n mine şi galopez în timp…sunt aici, acolo…unde “ (p.7 ).

Proza  din acest volum, fiind a opta carte a autoarei, sunt adevărate poeme în care descoperim viziuni ale interiorităţii în stare de veghe, limpezind confesiunea prin spectacole ale realităţii, dar şi prin închipuirii diafane, prin reprezentări spectaculoase ale afectivităţii: “Sunete rostite, urme de tipar, pânză şi culoare, fraze musicale, funcţii sinusoidale, noutăţi, surprise…toate îmi răsună în ecouri permanente “.

Imaginile şi trăirile în diferite momente ale existenţei sale, inclusiv în vizitele făcute în mediul rural, când “am petrecut un frumos sfârşit de săptămână la ţară “( p.13), sunt pregnante, vibrând de o receptivitate intensă. Prozatoarea izbuteşte nu o dată reprezentări memorabile ale fondului sufletesc.Tulburarea e, indiscutabil, reală şi acest lucru se observă în reproducerea unor stări când”Tablourile masive din casele domneşti impresionează! “(p.17 ).

Prozele sunt scurte, adevărate clic-clacuri ale aparatului de fotografiat care surprinde imaginea secundei, inclusiv trăirile ascunse ale personajelor, de data aceasta fiind autoarea, Laura, Lucia, Titty, Aura, etc. Subiectele se leagă între ele prin aceleaşi personaje ce trăiesc într-un spaţiu poematic “construit “ de autoare cu ajutorul unui scenariu aparent original. Spun aparent, deoarece el are originile în realitate.

Aceste proze poematice închiagă fiziologia memorialisticii, contemplată cu fervoarea lucidităţii, împletită cu sensibilitatea eului. Prozele au o dinamică duioasă, ondulatorie, discursul liric se încarcă,, până la inflaţie, de imagini diafane.Trăirea e înaintea confesiunii şi nu încearcă de fel să mascheze retorismul. >>>>>>>>>