Ioan Velica:,,Scriitorul Al.Florin Ţene a primit Ordinul Mineresc “SFÂNTA VARVARA“”

21 05 2012

Având în vedere că pe 13 iunie a.c. scriitorul Al.Florin Ţene împlineşte 70 de ani şi 53 de activitate literară, şi a faptului că o parte din creaţia sa care numără 54 de cărţi publicate şi peste 6000 de articole a oglindit viaţa locuitorilor de pe Valea Jiului, punând în valoare aptitudinile, sentimentele şi atitudinile oamenilor care muncesc în această zonă geografică Sindicatul Liber al E.M.Petroşani împreună cu Filiala Ligii Scriitorilor din judeţul Hunedoara a conferit, cel mai înalt ORDIN MINERESC din România “SFÂNTA VARVARA  “, omului de cultură Alexandru Florin ŢENE, a cărei creaţie se înscrie la “rezistenţa prin cultură “ a poporului roman.

                                                                                  Ing.Ioan Velica





Al.Florin ŢENE:,,Autoritatea valorii culturale”

21 05 2012

Se pare că termenul „autoritate “ nu prea are multe tangenţe cu  cultura. Valoarea în sine nu e autoritară în spaţiul artistic, în cadrul căruia un creator de operă valoroasă nu ar avea de ce impune judecăţi asupra altor creaţii. Spre deosebire de ştiinţele exacte unde o judecată profesională exprimată de o persoană competent are toate şansele să fie cea definitivă, deşi erori de percepţie s-au petrecut şi în domeniul ştiinţelor.

            Opera este mai întâi recunoscută şi apreciată, asociată cu o anumită valoare, urmând ca, abia pe seama ei, să se constituie autoritatea autorului. În prezent, lucrurile stau de multe ori invers.Mulţi autori sunt promovaţi prezentaţi, impuşi prin mijloacele de informare, astfel încât publicul ajunge adesea fascinat de o operă, despre care i se spune până la saţietate că e valoroasă.Opera devine valoroasă, în urma unui act de autoritate impusă. De fapt, aşa s-a făcut şi în trecut, prin sistemul public de învăţământ, cu  autorii zişi “ clasici“, bătuţi în cuie, de parcă n-ar fi ezistat şi alţii de talia lor. Până la urmă totul se reduce la a şti dacă valorile au o existenţă “în sine “, sau dacă măcar pot funcţiona la modul universal şi etern, sau dacă ele nu sunt decât constructe locale şi cu valoare comunitară impusă de ideologii. Aşa cum la noi au fost impuşi scriitori care au făcut jocul ideologiei comuniste, ca D.R.Popescu, A,.Buzura, Lăncrăjan, Beniuc, Banuş, V.Porumbacu, etc.

            Mă gândesc ce şanse are o valoare culturală de a fi cunoscută sau nu de către publicul căreia i se adresează.În aceste condiţii problema se pune în funcţie de amploarea potenţialului public.Deşi nu trebuie să omitem că între valoare şi receptare nu e întotdeauna o corespondenţă fidelă. Anumite demersuri specializate ar putea fi adresate numai unui public restrâns.După aprecierile mele cred că nu a fost natural să fie publicate, în regiumul de tristă amintire , criminal-comunist, volume de poezie cu tiraje de zeci de mii de exemplare. Era posibil ca poezia să aibă la fel de mult public cât teoria lui Galois.Practic volumele nu erau citite decât de o mână de iubitori de poezie.Restul volumelor îngălbeneau în biblioteci sau mai târziu ajungeau la DCA.

>>>>>>>>>>>>>>>





Scurt Circuit Oltean nr.7 aprilie 2012

6 05 2012

COLECTIVUL REDACŢIONAL vă urează Lectură plăcută!
Redactor-șef Marinela Preoteasa 

>>>>>>>>>>>Scurt Circuit Oltean  7 APRILIE 2012 (pdf.) 

 





Elisabeta IOSIF: “Romanul mileniului 3 “

6 05 2012

Două eseuri despre “Romanul mileniului 3” prezentate în cenaclul Cetatea lui Bucur (Filiala Bucureşti a LSR) desfăşurat  la sfârşitul lunii aprilie,  2012, au stârnit interesante şi deosebite comentarii asupra acestei  tematici  din unghiul a două generaţii  de scriitori,  în acord cu fenomenul actual.                                                

 Profesor dr. Ştefan Lucian Mureşanu  a urmărit nu numai de la catedra universitară dar şi  ca un scriitor avizat,  romanul  în lumina cuvântului, actualizând în eseul său  “Agresivitatea termenului literar superrealist” : “Cuvântul, de când şi-a marcat existenţa, a  ars umanul dând dureri fără margini, a secat teluricul şi s-a întins roditor spre înaltul cerului, coborând cu  savoare spre nimicirea entităţii om. Cuvântul este rodul ideilor noastre….Romanul se naşte din dorinţă, o dorinţă acută a frământărilor interioare ale scriitorului, o introvertire mascată, neînţeleasă de lumea profană….Personajele din zilele noastre trebuie să fie legate cât mai mult de viaţa tumultoasă şi schimbătoare a lumii, să fie singure şi introvertite, pentru a fi uşor manipulate, să nu aibă cultură, ci doar dorinţa de a şti ce să facă în fiecare zi pentru a mai putea trăi….Creaţia superrealistă, pe care noul romancier al secolului al XXI-lea  o doreşte este un joc al mutărilor de destine murdar şi ineficient pentru un intelectual, care se pierde într-o lume viciată însă nu lipsit de  inteligenţă, de şcoală ascunsă a iniţierii….satisfăcându-le plăcerea….Din aceste umbre tenebroase se aleg personajele dureroase ale vieţii noastre de astăzi, multe şi greu definite…..Conceptul de suprarealism iniţiat de Andre Breton suferă modificări majore….Primul deceniu al secolului douăzeci şi unu a fost şi va rămâne şi în continuare un timp istoric al omului singurScriitorul superrealist caută să modifice întregul comportament al societăţii fără viaţă, de cultură, de cuvântul nobil care sugerează, neindicând locul profan al identificării……   Romanul superrealist este o dictare liberă a imaginaţiei, a tot ceea ce ochiul a văzut şi observă, întâmplările  succedându-se una după alta, trăite sau nu de romancier, scrise fără menajamente literare într-o regresivitate vizibilă a cuvântului în dialog sau chiar în descrierea acţiunii.”                                            

>>>>>>>>>>>