Antonia Bodea: La Cenaclul ”Artur Silvestri “ – Medalionul literar ”Cartea-lumină pentru minte, inimă şi suflet “

31 10 2012

Şedinţa cenaclului literar ”Artur Silvestri “, din cadrul Ligi Scriitorilor, filial Cluj, din data de 25 octombrie, a.c., a fost deschisă de Antonia Bodea care a anunţat ordinea de zi.Apoi a dat cuvântul scriitorului Al.Florin Ţene, preşedintele Ligi Scriitorilor Români, care a propus un minut de reculegere în memoria scriitorului Ioan Vădan, un fidel colaborator al organizaţiei noastre. Apoi  a făcut o succintă informare privind activitatea celor 32 de filiale din ţară şi străinătate, prezentând revistele “Cetatea lui Bucur “, pe anul în curs, editate de Filiala Bucureşti-Ifov a Ligi Scriitorilor.

În acest context Al.Florin Ţene a prezentat acţiunile întreprinse de Liga Scriitorilor privind promovarea Clujului pe mapamond, prin filialele ei şi publicaţiile acestora, pentru a fi Capitală Culturală în anul 2020.

În continuare profesoara Antonia Bodea ţinut conferinţa “Formarea poporului şi a Limbii Române. “ Despre această temă au mai vorbit: Gavril Moisa, Raveca Vlaşin, Lola Maria Ciupeiu, Aurel Vuşcan şi Ion Constantinescu.

Avândul ca invitat de onoare pe scriitorul şi publicistul Ioan Mititean din Năsăud, membru al Ligi Scriitorilor, Al.Florin Ţene şi Raveca Vlaşin a vorbit despre opera şi personalitatea acestuia, afirmând că Ioan Mititean este  un adevărat seismograf, care înregistrează în pagini scrise cu talent viaţa societăţii din zona Bistriţa-Năsăud, şi nu numai. Despre opera acestuia au mai vorbit: Iulian Patca, şi autorul care şi-a prezentat cele 8 cărţi publicate.

Al.Florin Ţene afirma că Ioan Mititean provine din România profundă şi tainică, este un cronicar al vremurilor actuale, iar cărţile sale rămân mărturii ale acestor timpuri, oferindu-i acestuia DIPLOMA de ONOARE” din partea  LIGI SCRIITORILOR ŞI A AGOREI LITERARE, semn de preţuire pentru activitatea sa de-o viaţă în domeniul scrisului şi al promovării culturii române. Apoi Ioan Mititean a vorbit despre laboratorul său de lucru.

În continuare, preşedintele Ligi Scriitorilor a analizat cartea lui Ovidiu Jucan, intitulată „ Pe drumul vieţii“. Despre carte aumai vorbit: Ioan Hentea, Iulian Patca, Ion Constantinescu, Lola Maria Ciupeiu, Lucreţia Mititean şi Ioan Benche.

În încheiere au urmat discuţii aprinse despre cele prezentate.

Viitoarea şedinţă va avea loc joi, 29 noiembrie 2012.

Prof.Antonia Bodea





Al.Florin Ţene: Floarea Cărbune – “Ancestralele chemări “

31 10 2012

O poetă sensibilă trăind în tensiunea dintre concept şi imagine aflăm în volumul de poeme ”Ancestrale chemări “, apărut la Editura ”Lidana “, Suceava, 2010, semnat de Floarea Cărbune, dobrogeancă care trăieşte o tensiune adâncă între spirit şi trup.

Această carte mi-a fost dăruită de autoare (membră a Ligi Scriitorilor Români ) la Mangalia cu ocazia manifestărilor cultural-artistice organizate de scriitoarea Ligya Diaconescu şi revista internaţională STARPRESS.

Încă din titlu poeta face trimitere la strămoşi, la înaintaşi care parcă o cheamă spre locurile natale.

Volumul, apărut în condiţii grafice deosebite, ( copertă şi grafică semnate de Mihai Cătruna şi tehnoredactarea Simina Silvia Şcladan- scriitoare dedicată literaturii pentru copii), este structurat în cinci cicluri: Petale de iubire, Ancestrale chemări, Thalassa! Thalassa!,Licoare magică, Iubirea,Nelinişti metafizice, şi se încheie cu Reflecţii la “Ancestralele chemări “, semnate de poeta Georgeta Olteanu şi Postfaţa doamnei prof.ing. Simina Silvias Şclatan, cicluri a căror temă se interferează, evidenţiind visceralul ce resimte cerebralitatea ca presiune asupra memoriei care face să vibreze trăirea:”Când norii se adună pe Cer/ Şi vântul, praful lumii îl poartă. Între Cer şi Pământ se deschide o Poartă/ Prin care ploaia, viu argint,/ Picură viaţă pe bătrânul Pământ. “( Grădina bunicii). În acest décor ancestral se desfăşoară aventura eului, unde sevele trecutului şi ale fiinţelor sunt căutate, prin plasma organicităţii pure nealterate de canonul prezentului existent.

Poeta  trăieşte trecutul prin rememorare, creionând o scenografie adecvată mitologiei spiritului şi proiectat în orizontul emoţiilor: “Mă plec,/ Încovoiată/ De  povara dorului./Mamă Câmpie,/ Pe umerii tăi/Pădurea a înfrunzit,“( Mamă Câmpie).Autenticismul profesat de Floarea Cărbune suprimă orgoliile intelectualismului, exaltat de lirica modernă, căutând miezul prin desfolieri succesive ale imaginilor, pentru a evidenţia, în numele cititorului, propriile ei trăiri. Floarea Cărbune, autoare a mai multor volume, primind diferite premii, este un suflet luminos şi blând, cum subliniază şi Anne Marie Bejliu, fiind îngândurată, visând pe malurile mării şi trăind melancoliile plajelor:” O, mare, mare acoperită de ceţuri,/ Ai făcut din mine, poetul tău!“ ( Poetul mării).Întreg volumul este un autoportret liric ce îl aflăm în poeme încărcate de cutremurări delicate şi de gesture premonitorii. Amestecul de jubilaţie candidă şi de înfrigurare străbate,  de altfel, aproape întreg volumul. >>>>>>>>>>>>





Al.Florin ŢENE;,În literatură au învins scriitorii canonizaţi de regimul comunist.( În bătălia recanonizării au învins activiştii din sistemul propagandei PCR)”

31 10 2012

Imediat după evenimentele din decembrie, potrivit unei dialectici în relaţie valoare- autoritate, deviată de la traseul indicat de propaganda PCR, la o dezbatere, mai degrabă o bătălie a recanonizării. Operaţia de re( canonizare) nu înseamnă în spaţiul literaturii, altceva decât selectarea, ierarhizarea şi consacrarea scriitorilor, mai précis pătrunderea şi supravieţuirea  valorilor în memoria colectivă, cu toate avantajele sociale, chiar politice, material, care decurg de aici.

Acest fenomen a fost teoretizat în cartea lui Harold Bloom, intitulatăThe Western Canon, folosită ca armă a discriminării inverse, de rasă, de sex, de etnie, astfel că acest proces de canonizare este manipulate în scopuri extra-extetice.

În ţara noastră, după 1989, s-au constituit, de la început, două grupări şi şi-au disputant notorietatea în faţa unui public dezorientat. Elitiştii s-au declarat minoritari, în timp ce oportunişti ”apolitici “, care fuseseră activiştii culturali ai regimului criminal comunist, s-au regrupat în jurul unor port-drapele aparţinând generaţiei 1960-1980, obedienţi faţă de Puterea comunistă, care în prezent fac jocurile celor proveniţi din FSN, interesaţi să păstreze ierarhiile prestabilite de regimul comunist, şi acum menţinuţi în falsele ierarhii în “istoriile “ de doi bani semnate de N. Manolescu şi Alex Ştefănescu.

Pe cele două grupări le uneşte sindromul minoratului, datorită faptului că sunt conştienţi că au scris cărţi care nu au fost bune nici pentru prezent, dar ce să mai vorbim de viitor? Toţi scriitorii veniţi din structurile regimului comunist s-au sprijinit unii pe alţii, fiindu-le teamă şi azi de fenomenului jocului de domino. E de-ajuns să cadă o carte şi se năruie totul.Ei niciodată nu au scris cărţi bune. Vina lui Manolescu şi Ştefănescu este că au menţinut în lista lor ierarhică cărţi şi autori ce au promovat realismul socialist, promovând astfel nonvaloarea şi chiar pornografia.

Datorită acestor doi critici, şi a altora, cititorul a fost împins să rămână captiv unor mituri create în jurul lui D.R.Popescu, Buzura, celor proveniţi din generaţia echinoxistă, optzecistă, cum este Ion Mureşan, colaborator  al Securităţii comuniste, etc, chiar a mitului “Micul Paris “, expresie dâmboviţeană a reprezentării bovarice şi, simultan, a resemnării singulare.

>>>>>>>>>>>>>>





Al.Florin ŢENE: Elena Buică-“Întoarcerea spre obârşii “

12 10 2012

De câţiva ani îi citeam cu interes cărţile scriitoarei Elena Buică membră a Ligii Scriitorilor şi deja îmi făcusem o părere despre ele.

Datorită tenacităţii doamnei Ligya Diaconescu, scriitoare care pe lângă talentul său scriitoricesc îl are şi pe cel de manager cultural, organizând manifestări deosebite, ce instituţile de profil ale statului român nu reuşesc să le îndeplinească, am avut ocazia în vara anului acesta s-o cunosc pe Elena Buică pe litoralul românesc, venind din îndepărtata Canadă, unde locuieşte de ani buni. În discuţiile noastre am aflat că, printre altele, a fost profesoară în Cluj-Napoca, oraşul meu de suflet.

Venind în Cluj în toamna acestui an, căutându-şi cu nostalgie anii tinereţii şi prietenii, am avut bucuria de a ne reîntâlni într-o cafenea selectă din centrul oraşului. Cu acest prilej mi-a înmânat ultima sa carte, intitulată “Întoarcerea spre obârşii “, apărută la Editura ANAMAROL, Bucureşti, 2011, cu dedicaţia”Cu cele mai calde sentimente şi deosebită preţuire, familiei Titina şi Al.Florin Ţene, 19 septembrie 2012 “. Carte care a fost lansată în Capitală cu sprijinul filialei Ligii Scriitorilor, condusă de Elisabeta Iosif.

“Întoarcerea spre obârşii “ este o lucrare ce are două caracteristici: de memorialistică şi monografie. Structurată în trei părţi, cartea este scrisă cu talent, frisonată fiind de nostalgii despre oamenii şi locurile satului natal Ţigăneşti, de pe meleagurile Teleormanului. Paginile despre amintirile anilor copilăriei cu farmecul lor au o suculenţă ce creează o atmosferă arhaică dând o notă de autenticitate:”Pentru mine, amintirea Ţigăneştiului este ca o fărâmă de azimă pusă pe masa celui flămând. “ ( Pag.7).

>>>>>>>>>>Al.Florin ŢENE: Elena Buică-“Întoarcerea spre obârşii “





Constelatii-diamantine-nr-26-2012

12 10 2012




Floarea CĂRBUNE:,,TOAMNA POEŢILOR”

7 10 2012

E o zi superbă de toamnă, iar eu mă îndrept spre Bucureşti. Sunt însoţită de fiul meu, Alexandru, de ginerele, Iulian şi de Alexia, nepoţica mea iubită. Maşina rulează uşor pe autostrada nu de mult dată în folosinţă, iar la radio se cântă muzică frumoasă…Am emoţii! Azi-noapte nu m-am odihnit cum trebuie. Sunt o fire empatică şi senzitivă…cu un emoţional prea sensibil pentru maturitatea mea. Dar, deh…aceasta este „setarea” de Sus… M-am îmbrăcat în culori de toamnă, am şuviţe roşii precum frunzele arţarului japonez, am asortat  toamna vieţii cu anotimpul toamnă…  Ţinta noastră este Biblioteca Metropolitană (M.Sadoveanu), de pe str. Tache Ionescu, unde va avea loc o importantă activitate.   În sfârşit, am ajuns în Bucureşti, trecem pe lângă ASE, ocolim rondul şi…ratăm strada. Reuşim  la doua încercare, ghidaţi fiind,  prin telefon,  de un domn foarte amabil, dl.Viorel Gongu. Of, Doamne, este aproape ora 11:00, ora la care trebuie să înceapă activitatea. Cobor din maşină,  şi…intru în sala unde oamenii deja se adunaseră…Pe pereţi se aflau tablourile Victoriţei Duţu căreia îi mulţumesc şi pe această cale.

      Nu am avut timp decât să-mi ocup locul destinat între doi domni drăguţi, dl. Ştefan-Lucian Mureşanu şi dl. Viorel Gongu, că… distinsa gazdă, doamna Elisabeta Iosif („dirijorul” evenimentului) dă semnalul începerii activităţii. Încinsă de pe drum cum eram, dar şi inhibată de cei prezenţi în sală, am încercat să-mi prezint Albumul… m-am bâlbâit, am spus că am emoţii…mă rog, asistenţa a fost blândă şi a aplaudat…

     Cu acest prilej am fost onorată cu o diplomă din partea revistei „Cetatea lui Bucur”: Ordinul „Ambasadorii Culturii”.

Aceasta s-a adăugat celorlalte diplome obţinute, de mine, în Japonia …despre care eu nu am vorbit încă: Marele Premiu la Concursul internaţional „Art & Life”- Japonia, 2012, secţiunea: „Album de artă”; Premiul Special  la Concursul internaţional „Art & Life”- Japonia, 2012, secţiunea:”Jurnal de călătorie”; Premiul de popularitate la Concursul internaţional „Art & Life”- Japonia, 2012, secţiunea: Poezie; Premiul de popularitate la Concursul internaţional „Art & Life”- Japonia, 2012. secţiunea:Proză.

     Ţin să subliniez faptul că sufletul meu s-a încărcat cu energie pozitivă, vibrând , la unison, cu toţi cei prezenţi acolo. În sală  am zărit şi câţiva prieteni: Victoriţa Duţu, Elena Buică-Toronto, Delia Stăniloiu, Vasilica Ilie, George Ioniţă,  Constanţa Donosă-Bălaşa şi dl. Geo Călugăru.

>>>>>>>>>>>>





Revista tiparita CETATEA LUI BUCUR nr.7 iulie-aug.-sept. 2012 Redactor şef Elisabeta IOSIF

7 10 2012

 

>>>>>>>>>>>Cetatea lui Bucur nr 3 din 20 09 2012 (PDF)

 

 

 

 

––––––––––-

În alchimia frumosului

Dacă am porni de la imaginea pământului văzut de astronauţi, în care Terra apare în albastru, ca zâmbetul unui copil ce vede lumina prin ochii mamei sau ca cel al femeii care iubeşte şi împarte strălucirea sacralizată a azurului, am recunoaşte  că imaginarul albastru din picturile lui Mihai Cătrună , desfăşurat în acele „Câmpii Elizee”,  încearcă să inunde cosmosul. Magie sau nu, cu  bagheta poeziei  Floarei Cărbune, pictura trece în vis. Sub imperiul albastrului, pictorul suprarealist, Mihai Cătrună face orice contur să ne zâmbească precum cerul în răsărit iar fiecare formă feminină  să devină  muzicală, evadând în nemărginire, dacă recunoaştem că albastrul este simbolic culoarea formelor ,care se deschid  spre infinit. Iar prin cuvântul metamorfozat al poetului, de altfel, simţim şi sunetul muzical al poeziei  culorii, cu nuanţe ce crezi că nu aparţin acestei lumi. Avem în faţa noastră o carte unicat, închinată frumuseţii feminine, care se naşte din albastrul unei alchimii ce ne duce în fantasticul artei.

Autor Floarea Cărbune.

–––––––––––––––

Elisabeta IOSIF

29 septembrie, 2012