-Al.Florin ŢENE: Elena Buică-“Întoarcerea spre obârşii “

De câţiva ani îi citeam cu interes cărţile scriitoarei Elena Buică membră a Ligii Scriitorilor
şi deja îmi făcusem o părere despre ele.

Datorită tenacităţii doamnei Ligya Diaconescu, scriitoare care pe lângă talentul său
scriitoricesc îl are şi pe cel de manager cultural, organizând manifestări deosebite, ce
instituţile de profil ale statului român nu reuşesc să le îndeplinească, am avut ocazia în vara
anului acesta s-o cunosc pe Elena Buică pe litoralul românesc, venind din îndepărtata Canadă,
unde locuieşte de ani buni. În discuţiile noastre am aflat că, printre altele, a fost profesoară în
Cluj-Napoca, oraşul meu de suflet.

Venind în Cluj în toamna acestui an, căutându-şi cu nostalgie anii tinereţii şi prietenii,
am avut bucuria de a ne reîntâlni într-o cafenea selectă din centrul oraşului. Cu acest prilej mi-
a înmânat ultima sa carte, intitulată “Întoarcerea spre obârşii “, apărută la Editura
ANAMAROL, Bucureşti, 2011, cu dedicaţia”Cu cele mai calde sentimente şi deosebită preţuire,
familiei Titina şi Al.Florin Ţene, 19 septembrie 2012 “. Carte care a fost lansată în Capitală cu
sprijinul filialei Ligii Scriitorilor, condusă de Elisabeta Iosif.

“Întoarcerea spre obârşii “ este o lucrare ce are două caracteristici: de memorialistică şi
monografie. Structurată în trei părţi, cartea este scrisă cu talent, frisonată fiind de nostalgii
despre oamenii şi locurile satului natal Ţigăneşti, de pe meleagurile Teleormanului. Paginile
despre amintirile anilor copilăriei cu farmecul lor au o suculenţă ce creează o atmosferă
arhaică dând o notă de autenticitate:”Pentru mine, amintirea Ţigăneştiului este ca o fărâmă
de azimă pusă pe masa celui flămând. “ ( Pag.7).

Cartea, propriu zisă, se deschide cu “Întoarcerea în timp “, fixând locul geografic şi
aşezarea în paragrafele “Drumul spre Ţigăneşti “ şi în “Aşezarea- Vegetaţia-Clima“, fiind o
adevărată oglindă a unui spaţiu etnografic şi etnofolcloric.Interesante sunt constatările privind
schimbarea mentalităţii oamenilor datorită anilor de regim criminal-comunist, când una se
gândea şi alta se spunea, când ţăranul nu primea nimic de la CAP, dar fura noaptea din lan.Iar
toamna veneau elevii, studenţii şi militarii să le culeagă roadele.Fapt despre care scria şi Marin
Preda, tot un teleormenean.Naraţiunea scrisă cu precizie, amestecă sunetul liric al
rememorării despre părinţii Florica şi Spirea Buică, preotul din sat, învăţătorul Theodor
Gh.Mândroceanu, cu tonul eseistic al analizei.Prozatoarea pune stările sufleteşti şi
întâmplările vieţii sub lupa analizei, împingând percepţia până la graniţa istoriei. În astfel de
relatări irizate de amintiri colorate cu nostalgie, proza capătă o poeticitate plăcută şi

savuroasă, un halou ce te îndeamnă să citeşti mai departe.

Elena Buică are un ton propriu, fără să abdice de la înclinaţia către cercetarea
interiorităţii. Depoziţia, mărturia, amintirea sunt forme de recuperare a realităţii prin
retorică.Paginile sunt presărate cu prolegomene narative, inclusiv cu ceremonialuri
introductive, având o valoare de documentare cu prelungire în desfăşurarea epică. Proza e un
reflex al memorialisticii cu rădăcinile înfipte în monografie, discurs închegat, caleidoscopic,
prin mai multe planuri ale naraţiei, prin amplificări cazuistice ale analizei.

În fapt cartea autoarei are şi caracterul unui roman polivalent, de extracţie istorico-
memorialistic-monografic şi se aseamănă tangenţial cu unele piese ale lui Ibsen, aceea a
reactivării trecutului, a aducerii lui în scenă pentru a-l supune investigaţiei.Prezentul cărţii e,
aşadar, unul al confesiunii, nu al acţiunii.Retorica amintirii fuzionează însă, fără cusur, căci
amestecă câteva stiluri şi timpuri epice, desigur din dorinţa de a face convingătoare
reconstituirea. În fapt, cartea e povestea unei vieţi ce tangenţiază cu sute de alte vieţi, citită în
fluxul unei memorii şi conştinţe, prinse între patetism şi toleranţă, între freamătul incendiar şi
obsesia melancolică.

Cartea “Întoarcerea spre obârşii “, de Elena Buică este, şi prin fotografiile ce o însoţesc,
o frescă a societăţii româneşti, un adevărat roman autentic, puternic, viguros, mustind de
viaţă şi făcând cu ochiul cititorului, insinuînd o complicitate fină, sub care se derulează
convulsii puternice.

Al.Florin ŢENE

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s