Al.Florin ŢENE:,,Artur Silvestri: Zile de neuitat”

Filozoful,istoricul literar,criticul de artă,ctitorul atîtor reviste,promotorul literar , regretatul prieten Artur Silvestri(preşedintele de onoare a Ligii Scriitorilor din România) ne vorbeşte din nou,din păcate,din sanctuarul eternităţii‚prin intermediul unui album-jurnal,intitulat simptomatic „Frumuseţea lumii cunoscute”,apărut la Editura Carpathia,Bucureşti,2009,prin grija scriitoarei Mariana Brăescu Silvestri.

Cartea , apărută în codiţii grafice de excepţie , se deschide cu rânduri de suflet ce ne introduc în”O elegie a vieţii”, semnate de soţia marelui dispărut.Aşa cum ne informează cu sensibilitate şi durere Mariana Brăescu Silvestri în cele două pagini , volumul cuprinde însemnări ale autorului”APOCALYPSIS cum figures-Şapte nuvele fantastice şi un epilog” în ultimile 50 de zile.”De fapt,49”zile de neuitat”,o zi pauză,intervenţia la spital,şi apoi ultima,a cincizecea,când se pierde”în ceţuri arginti”.

Prima însemnare este datată 1 septembrie , intitulată”Trandafirul roşu”,rânduri care se constituie înt-un adevărat poem în proză.Spiritul de observaţie este amplificat cu metafora creând o sinfonie a”petalelor desfăcute în arşiţa zilei mediteraneene”.

Textul poematic”Mic tablou fără pescăruşi”, este o descriere subtilă a litoralului Mării Mediterane,a spaţiului staţiunii Gruissan,unde observaţia se amplifică până la percepţia halucinantă, creînd o stare paradoxală de natura revelaţiei,cînd marea cu iahturile ei,”misterioasă dă un sentiment de viu,acut şi tulburător”.

Spiritul de observaţie,melancolia emanată din aceste rânduri,”parfumul inefabil”,cum zice acad.Prof.Dr.Zoe Dumitrescu Buşulenga, induce spre o stare de graţie.În aceste însemnări cu fragmente de real,scriitorul devenit poet al observaţiei şi al trăirilor descoperă o fantă,un prilej de a plonja până şi în misterul din „Filosofia norilor”, când ,însăşi”Meteorologia (…)pare aici o formă a capriciului şi o imagine ireductibilă a instabilităţii unde orice presupunere de viitor se poate face pe termen scurt sau mai bine nu se face deloc.”

O stare de tristeţe induce sfârşitul verii şi începutul toamnei,într-un septembrie bucureştean(Anotimpuri încurcate),când “zeci de mii de păsări,aflate în trecere dinspre miazănoapte către cine ştie unde,umplu văzduhul cu strigătele bizare,de făpturi rătăcite,anunţând vremea rea.” Scriitorul este frisonat de o tristă premoniţie înfăşurată în mantaua pufoasă a ingenuităţii superioare,pentru a ascunde adevărata suferinţă.O scurtă poveste tristă” contrează adevăratul suflet al lui Artur Silvestri.Iubitor de oameni,de animale şi de plante acesta deplânge soarta unui brăduleţ”chinuit de secetă şi de arşiţa nemiloasă”,care în final s-a uscat,în lipsa scriitorului.Atitudinea acestuia faţă de nobilul arbust este aceeaşi ca pentru un prieten,viu şi adevărat:”Astăzi am ajuns în Paradisul Verde;m-am oprit la intrarea casei şi am tăcut multe minute fiindcă nu mai am pentru cine să vorbesc”.Brăduţul se uscase în lipsa lui Artur Silvestri.Simbolistica din acest poem în proză este evidentă.

Melancolia confesivă din acest “jurnal”,pregnanţa imaginii,a metaforei ,toate au controlul analogiei,al asociaţiei lirice.Secvenţe admirabile sunt evidenţiate prin imagistica imaginaţiei,precum nuferii în voalul albastru al lacului eminescian.Universul liric din aceste adevărate poeme în proză este întemeiat pe trăiri autentice şi simboluri ale purificării,unde descoperim o renaştere spirituală bazată pe o recuzită livrească.

Mai în toate aceste scurte poeme simţim în text prezenţa jumătăţii mitologice a scriitorului,Mariana,soţia,învăluită într-un abur inefabil şi protector.

Ultima însemnare ,din 30 octombrie,prevesteşte,implacabila trecere în “Ceţuri argintii”a celui care va rămâne pentru vecie mentorul multor oameni de cultură,scriitori,şi cititori.Fiindcă opera lui Artur Silvestri este “piatră de temelia” a “edificiului “culturii române şi universale.

Al.Florin ŢENE

Reclame

One response

29 04 2009
Al.Florin ŢENE:,,Artur Silvestri: Zile de neuitat” « LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI

[…] Spiritul de observaţie,melancolia emanată din aceste rânduri,”parfumul inefabil”,cum zice acad.Prof.Dr.Zoe Dumitrescu Buşulenga, induce spre o stare de graţie.În aceste însemnări cu fragmente de real,scriitorul devenit poet al observaţiei şi al trăirilor descoperă o fantă,un prilej de a plonja până şi în misterul din „Filosofia norilor”, când ,însăşi”Meteorologia (…)pare aici o formă a capriciului şi o imagine ireductibilă a instabilităţii unde orice presupunere de viitor se poate face pe termen scurt sau mai bine nu se face deloc.”>>>>Al.Florin ŢENE:,,Artur Silvestri: Zile de neuitat” […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s