Geantă Constantin:,,CU INIMA ÎN PALMĂ de Al. Florin Ţene”

EVENIMENTE CULTURAL-ARTISTICE

Rubrică realizată de prof. Geantă Constantin  şi  Prof. Marie-Jeanne

CU INIMA ÎN PALMĂ  de  Al. Florin Ţene

Prof. Geantă Constantin

La Editura CONTRAFORT din Craiova în anul 2010, apărut cartea „Cu inima în palmă” subintiulată „Dialoguri  privilegiate” a domnului Al. Florin Ţene . Poet, critic literar, promotor cultural, este creatorul unei  eseistici de factură filosofică. Este hermeneut şi exeget de inspiraţie fenomenologică . Cărţi reprezentative: „Ochi deschis”, „Fuga statuilor”, „Nucul dintre două veacuri”, – versuri, „Insula viscolului” – roman, „Vă somez, Domnule Doctor!”, teatru. Fondator  şi Preşedinde al ” Ligii Scriitorilor Români „ cu sediul la Cluj. Dintre premiile obţinute de autor  amintim:Diploma de jurnalist european”, oferită de Comisia Europeană în 1996, „Marele Premiu de Poezie” la Uzdin, Serbia în  2000, „Premiu de Poezia al revistei Poesis – Festivalul Blaga”, la Sebes în 2000. În după amiaza zilei de 7 septembrie 2010, la Biblioteca Orăşenească “A. E. Baconsky” din oraşul Călimăneşti a primit din partea doamnei Ligya Diaconescu, directoarea revistei internaţionale STARPRESS, organizatoarea Concursului Internaţional de Poezie, ediţia a II-a, „ DIPLOMA PREMIULUI I şi COROANA DE LAURI” .

“Această carte reprezintă istoria formării unui scriitor autentic, cu parcursul său remarcabil, relatarea procesului de coagulare în jurul operei sale literare a unui fenomen literar-artistic, împlinit prin constituirea unei instituţii de cultură cum este Liga Scriitorilor din România şi potenţialul acesteia de a capacita şi susţine relaţii de promovare culturală reciprocă (aşa cum este fructuoasa colaborare cu Asociaţia Română pentru Patrimoniu), dar mai ales ne este relevată în această carte gândirea, concepţiile despre viaţă, literatură şi artă ale unui scriitor şi promotor cultural reprezentativ pentru cultura română contemporană., după cum remarca Petru Birău.

Cele şase dialoguri cu Al Florin Ţene, realizate de Monica Mureşan, Costel Iftinchi, Menuţ Maximinian, Ionuţ Caragea, Maria- Diana Popescu şi Elisabeta Iosif, dezvăluie concepţiile despre artă şi societate ale  unui scriitor cetăţean.

În primul dialog intitulat „Există o necesitate a democratizării mişcării literare din  din ţara noastră” purtat cu Monica Mureşan, autorul mărturiseşte : „Tot ce am trăit a trecut mai înainte prin durere, chiar şi bucuriile. La baza edificiului de mai târziu, pe care l-am construit cu ajutorul creaţiei, se află o rană. Fiindcă şi atunci când construim o casă, un monument, producem o rană Pământului, prin săparea temeliei.Viaţa mea a fost consacrată artei cuvântului şi aceasta îmi aminteşte de rana care înseamnă pentru mine începutul rodniciei şi, în final, bucuria lucrului bine făcut.”(pag.5). În  acelaşi dialog autorul face o mărturisire cutremurătoare, care ne îndeamnă să medităm la condiţia noastră ca popor în lume: „În condiţiile când Europa va impune una sau două limbi oficiale, există riscul, peste sute de ani ca româna să rămână o limbă moartă, subregională sau dialect, precum limba istroromână. Pentru a evita acest fenomen, e necesar să promovăm în Europa şi pe mapamond opere, tradiţii general valabile ce intreresează şi celelalte popoare, dar având în conţinutul lor şi filonul specific românesc. Literatura pe care o promovăm nu trebuie să fie scrisă cu mentalitatea scriitorului care a trăit în comunism, deoarece opera aceasta nu poate fi înţeleasă de cititorii care nu au trăit experienţa dramatică prin care am trecut. Religia ortodoxă este cea care va contribui din plin la perenitatea naţiunii noastre în contextul globalizării.” (pag. 9 – 10).

În dialogul „Eu urmăream înţelegerea frumosului” purtat cu Costel Iftinchi,  se subliniază următoarele: „ Cărţile în format electronic nu vor înlocui niciodată plăcerea de a citi o carte pe suport de hârtie. Iar valoarea scrisului înclină spre cele pe suport de hârtie. Cărţile de pe internet au un stil mai alert, fără profunzime. Fiindcă deşertăciunea lucrurilor este ceva de neconceput pentru mintea omenească, ceva care o depăşeşte. Este contară oricărei forme de gândire.”     ( pag. 18).

În dialogul „Critica literară dă contactul cu opera ca lucru înfăptuit…” purtat cu Menuţ Maximiliana întâlnim convingerea scriitorului Al Florin Ţene că omul are un destin individual, încredinţat de Dumnezeu, care poate fi într-o măsură schimbat de atitudinea sau comportamentul individului: ,,Când ne naştem Dumnezeu ne pune cu degetul pe frunte o pecete, pe care noi o numim destin. În limita acestuia fiecare dintre noi ne jucăm rolul primit. Oamenii de ştiinţă spun că pecetea pusă de Dumnezeu se numeşte ADN. Însă acest rol îl putem modifica, nu în totalitate, prin voinţă proprie.”  (pag. 23).

Referitor la rolul internetului autorul remarca, printre altele, în dialogul „Internetul va influenţa stilul lucrărilor, care va deveni mai concis şi altert” purtat cu Ionuţ Caragea: „Dacă inventarea tiparniţei a deschis drumul primei mari revoluţii în sfera comunicării dintre oamnei, apoi televiziunea, acum, prin apariţia Internetului, a fost declanşată a treia revoluţie de acest fel. Odată cu dezvoltarea Internetului a apărut cititorul de internet, şi, totodată scriitorul pe internet.Astfel, Internetul a început să formeze două categorii, aşa cum apariţia tiparniţei a format scriitorul de carte şi cititorul de carte, înlocuind menestrelii şi ascultătorii acestora.” ( pag. 27). În acelaşi dialog autorul mai sublinia următoarele: „Dacă postmodernismul în România promova o limbă de lemn sub masca ideilor absconse (vezi generaşia 80) şi făcea jocul regimului comunist-criminal, globmodernul îmbină tradiţionalul cu modernul. Poate şi internetul a contribuit la dispariţia perimatului postmodernism. Paradoxal, asistăm la naşterea globmodernului care deja s-a născut. Acum încercăm să-l teoretizăm. Societatea globmodernă nu este caracterizată de o cultură înaltă, ci de o cultură de masă şi de activităţi multinaţionale în cuprinsul unei pieţe naţionale.” ( pag. 29).

În dialogul „Sunt cel care a sesizat aparişia noului curent literar, Globmodernul”, distinsul autor arăta că  noul curent Globmodernul: „Vine după postmodernism. Este o întoarcere, pe jumătate, la modernism.” (pag. 32). De asemenea se mai arăta că: „nu există literatură de centru şi una de provincie. Există o literatură bună sau proastă. Mai există o literatură, fie de de la centru sau din provincie, care beneficiază de o propagandă promovată de edituri puternice sau de gaşca din care face parte scriitorul” ( pag. 36).

În dialogul „Intelectualul în societate ar trebui să joace rolul de avangardă”  purtat cu Elisabeta Iosif, scriitorul cetăţean sublinia că: „Intelectualul în societate ar trebui să joace rolul de avangardă, însă literatura şi cultura noastră, politica noastră, să mă limitez numai la România, sunt pline de contradicţii, inversări şi polarizări. Vechile categorii de intelectuali cu vederi comuniste au devenit anacronice şi frâne în democratizarea ţării. Încă se mai predau în şcoala românească opere literare scrise în mentalitatea regimului criminal, de tristă amintire.”(pag.40) .

Volumul  ,,Cu inima în palmă” cuprinde în cca. 40 de pagini o prezentare esenţială a demersului literar artistic contemporan, desfăşurat pe parcursul a peste cinci decenii în ţara noastră, precum şi raportarea sa la fenomenul literar internaţional, într-o viziune ce denotă studiul amplu întreprins de autor în cunoaşterea contextului cultural actual şi intuiţia prefigurării direcţiilor avangardiste viabile.

Un important aspect relevat de cartea ,,Cu inima în palmă” îl reprezintă concepţiile literare şi percepţia asupra scopului vieţii, formulate de scriitorul Al Florin Ţene în exprimări aparent simple, dar care cuprind adevăratele comori de cuget înţelept, disimulate în spiritualitatea autorului.

Interesantă este  viziunea autorului ei asupra viitorului culturii româneşti în contextul european şi internaţional: ,,Deocamdată nu avem valori culturale exportabile şi competitive. În afară de Brâncuşi, Eliade, Cioran şi alţi câţiva, şi aceştia formaţi în afara ţării…Literatura pe care o promovăm nu trebuie să fie scrisă cu mentalitatea scriitorului care a trăit în comunism, deoarece opera aceasta nu poate fi înţeleasă de cititorii care nu au trăit experienţa dramatică prin care am trecut.” (pag. 10)

În încheierea aceastei prezentări a cărţii ,,Cu inima în palmă” redau  o remarcă a lui Petru Birău: „Toate aceste idei, exprimate sincer de scriitorul Al Florin Ţene, fac din cartea ,,Cu inima în palmă” un document edificator pentru înţelegerea conceptelor ce stau la baza creaţiei literare autentice, care se preconizează că se va dezvolta prin demersul artistic elaborat în viitor.”

Prof. Geantă Constantin

One response

6 11 2010

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s