Al.Florin Ţene:,,Antropologia tranziţiei de la socialism la multiculturalism”

 

            Au trecut câţiva ani de la primirea ţării noastre în Europa şi am ajunsla concluzia, din păcate, că Noua Europă este, încă, un spaţiu al conflictului cu reflexe interetnice, xenofobe, naţionaliste, uşor voalate de discursul politic multiculturalist şi integraţionist transformat în interfaţă a unui sistem administrativ aproape închis, al crizelor de tot felul, inclusiv cea economic.

            Intrată în Europa, România a devenit ţara tuturor posibilităţilor, unde se conturează ca un spaţiu al unei realităţi dublu-construite: aceea virtuală, imaginată şi conţinută în retorica, uniformă în acest sens, a clasei politice şi cea imediată, a individului comun aflat în situaţia de a supravieţui zilnic derivei economice, sociale şi culturale în care se află comunitatea care-l cuprinde. După mai bine de 20 de ani, România poate fi definită mai degrabă ca un stat hibrid în care tranziţia şi criza pare să fi dus la, aşa cum scria Verdery, 1996:227, “aparent absurda imagine a unei tranziţii de la socialism la feudalism  “.

            Dincolo de metafora cuprinsă în această opinie, o atentă dezbatere deschisă antropologică a fenomenului socio-politic şi cultural românesc oglindeşte suficient de transparent modul în care prin vehicularea unui repertoriu de concept normative, termini pozitivi, analitici pentru ştiinţele sociale, cum sunt democraţie, anti-comunism, societate civilă, descentralizare, economie de piaţă, integrare etc., s-a construit un discurs politic menit a dubla şi asigura procesul transferului de autoritate de la instituţia central a statului către o reţea de instituţii politico-administrative cu un grad sporit de autonomie. În acest proces de transfer de autoritate şi privatizare s-a născut şi corupţia.Asfel au apărut baronii tranziţiei.Aşa cum era de aşteptat descentralizarea a adus cu sine şi “parcelarea suverantităţii statrului “( Perry Anderson citat în Vedery, 1906; 208) fapt ce a dus o acută criză a coordonării şi prin incapacitatea păstrării controlului asupra puterii datorat obturării unora dintre coridoarele clasice ale puterii. Atomizarea funcţiilor statului a condus la dispariţia ierarhiei şi la înlocuirea relaţiilor ierarhice pe vertical cu cele pe orizontală prin apariţia unei alte reţele clientelare în jurul noilor centre de autoritate.Această transformare prin anularea centrului ca symbol ultimo al controlului puterii în statul socialist a generat la nivelul individului şi al maselor o senzaţie de discomfort, de insecuritate şi în ultima instanţă o nostalgie a centralismului statal, iar la nivelul instituţiilor statului un fenomen de rejecţie a autorităţii pe vertical şi de consolidare a poziţiei proprii prin licitarea zonelor de putere locală şi astfel prin lărgirea sferelor de influenţă.

            Analizând formarea statelor după căderea socialismului, Caroline Humphrey susţinea că în aceste zone “ordinea este mai degrabă produsul unei personificări a puterii decât al exerciţiului şegii, al respectării  unor anumite principia sau a unei societăţi civile robuste“.

            Percepţia statului devine în aceste condiţii o simplă proiecţie prin ricoşeu a incapacităţii instituţiilor guvernamentale şi legislative de a impune o direcţie de dezvoltare economic.Ca o consecinţă firească a acestei evoluţii, ideea statului de drept, liberal democratic, caracterizat prin conceptual de lege ca mediator şi garant al acestuia, începe să-şi piardă consistenţa ca proces social, trecând din ce în ce mai pregnant în zona simbolismului pur politic.

            Legea generează astfel în jurul ei poate cel mai ciudat paradox al societăţii româneşti conţinut în sentinţa legea e făcută pentru a fi încălcată.Astfel, paradoxul tinde să se transforme în mod de viaţă, negarea legii prin eludare sau interpretare poărtinitoare, vezi cazul Adrian Năstase, fiind frecvente la orice nivel social.

            În aceste condiţii se conturează premisele adâncirii crizei de coordonare ierarhică dinspre centru, fiecare comunitate constituindu-se la rândul ei într-un nou centru care, potrivit sferei de interese locale, decide când, cum şi, mai ales, ce legese aplică şi în ce măsură. Pasul următor, iată că aproape s-a făcut,transformarea comunităţii într-un system social închis din punct de vedere administrative, care opune legii hotărârea consiliului local şi care, prin aceasta, a dezvoltat deseori o mentalitate derivată din conceptual de stat în stat.

            Absenţa unei strategii naţionale de dezvoltare sau, mai bine zis, existenţa ei doar în plan discursive, face ca fractura centru/unităţi politico-administrative teritoriale să se adâncească, favorizând o gândire spartă, de tip de la o zi la alta, care face ca, în funcţie de necesităţile şi de interesele de moment ale grupului care deţine puterea, să dispară instituţii, să se modifice decizii luate de administraţiile anterioare, să se nege hotărâri ale instanţelor judecătoreşti etc., toate acestea accentuând confuzia şi starea de nostalgie post-totalitară a comunităţii.

            Consecinţele unei astfel de politici pot da fiori oricăruio antropolog care încearcă asemenea previziuni, care, iată, se confirmă.

            Să ne gândim numai la politica culturală în România şi vom avea imaginea proporţiilor crizei în care se află societatea românească.Strategia naţională de dezvoltare culkturală din ultimii ani s-a situat undeva între sublimul discursului politic şi penibilul incapacităţii de a concretiza într-un fel sau altul obiectivele propuse.Viziunea reducţionistă asupra culturii şi evitarea aproape programatică a impunerii ca prioritate a conceptului de educaţie prin cultură a condus la abandonarea absurdă, în virtutea descentralizării, a singurelor ”capete de pod “ prin care se putea lansa cumva o politică educaţională bazată pe cultură.

            O altă anomalie a politicii culturale este încurajarea monopolului  asupra unor domenii de creaţie, fără să încurajeze apariţia unor asosiaţii profesionale, pentru democratizarea organizaţiilor de creatori. Astfel au rămas aceleaşi Uniunii de Creaţie, la compozitori, la scriitori, etc., cu toate că , de exemplu Liga Scriitorilor Români funcţionează de mai bine de 6 ani, cu mult succes, atât în ţară cât şi în străinătate, ea nu a căpătat statut de asociaţie de utilitate publică.

            Să mai spunem doar că, în vreme ce în România cultura este înţeleasă ca aparţinând apriori elitelor intelectuale, concretizându-se prin producţiile instituţiilor profesioniste de cultură, teatre, muzee, biblioteci de nivel naţional şi judeţean, colecţii de artă şi prin protejarea patrimoniului, căminul cultural şi lumea  îndepărtată a satului fiind o zonă situată într-un con de umbră. În Europa în care am intrat, cultura se caracterizează printr-o singură sintagmă:long-life education.

            Trebuie să înţeleagă facorii de decizie că educaţia permanentă are o resposabilitate socială.Costurile sociale ale unei politici educative greşite, care nu acorddă locul corespunzător educaţiei continue, vor fi simţitor mai mari decât cei câţiva lei a căror obţinere se aşteaptă prin intermediul unor economii bugetare.

            Procesul de reconstrucţie al statului post-socialist pare să se afle deocamdată în impas, suspendat undeva pe drumul tranziţiei către o Europă liberal-democratică şi multiculturalistă, costurile sociale ale bâlbâielilor strategice româneşti fiind,  pe termen lung, extrem de greu, dacă nu imposibil de acoperit.Diferenţa între spaţiul de aici şi cel de dincolo va fi atunci acoperită integral de e bine şi aşa.

Al.Florin Ţene

                                                                                             

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s