-Dora Alina Romanescu:,,COMOARA DE PE PUNTEA VIEŢII”

Sfârşitul lunii august al anului 2012, mi-a îmbogăţit sufletul cu un dar de o valoare inestimabilă.

Am cunoscut doi oameni de o nobleţe sufletească ieşită din comun, intelectuali în adevăratul sens al cuvântului, înţelepţi, generoşi, sensibili, dornici de a-şi exprima bunătatea  şi iubirea prin fapte şi cuvânte, în fiecare clipă.

Titina Nica Ţene şi Alexandru Florin ŢENE, mi-au dăruit o stare de bine ieşită din comun, de cum ne-am întâlnit în gară la Mangalia.

Cu faţa mereu zâmbitoare, Titina cucereşte din primele cuvinte, te face să simţi că o cunoşti „de o viaţă” iar cînd te desparţi de  ea îi simţi lipsa, îşi doreşti cu ardoare să o întâlneşi din nou, în timp ce Florin este un fin obseavator a tot ce se întâmplă în jurul său, un intelectual de viţă nobilă care vorbeşte cu înţelepciune, spune lucrurilor pe nume, cu un zâmbet uşor, uitat sau ştiut, în colţul guri, cu care te îndeamnă să simţi puterea adevărului în care a trăit şi muncit de când se ştie.

Doi oameni minunaţi, cum rar întâlneşti în lumea agitată, stresantă în care trăim, amândoi într- o perfectă armonie ca familie şi în cuvântul scris, ca scriitori.

                    ***

Am descoperit-o pe Titina Nica Ţene în romanul „Viaţa ca o punte,”care m-a fascinat de la prima până la ultima filă.

Autoarea îşi compară viaţa cu o punte şi şi-o descrie cu simplitate, într-o manieră proprie, îmbrăcată în haina imaculată a adevărului, presărată cu învăţămintele sănătoase ale ţăranului român, uşor ironice, hazli, sarcastice şi foarte adevărate.

Fiecare cuvânt din cartea Titinei Nica Ţene are o ţintă sigură care ori mângâie sau doare, răscoleşte, îşi stârneşte amintiri, te bucură sau te cutremură…şi toate la un loc ne dau o stare de bine, ne învăluie în haina strălucitoare a bucurie de a trăi:

„Sunt fericită că pot să merg, pot să văd, pentru că voi sunteţi sănătoşi şi mai ales că vine din nou Crăciunul. E puţin?”

Nu-i puţin! Este foarte mult! Este o comoară în bogăţia sufletească a Titine Nica Ţene, pe care am descoperit-o şi eu.

 

               ***

Am devenit mai bogată spiritual cititind romanul „GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ” a distinsului scriitor Alexandru Florin ŢENE. Un roman în care autorul relatează evenimentele din viaţa personală sub semnul celor zece porunci biblice şi din care avem oportunitatea să-i cunoaştem zbuciumul, revolta împotriva mizeriei umane , a ticăloşilor, care indiferent de  epocă în care trăim, ei tot îşi fac veacul,  să-i descoperim ura împotriva mentalităţilor şi a obiceiurilor rău famate, cu care s-a întâlnit de-a lungul vieţii sale.

Năpădit de amintiri „precum cârdul de vrăbiuţe asupra unui codru de pâine aruncat în grădina din faţa casei,”echilibru scriitorului este susţinut de dragostea mereu vie a soţiei sale, de zâmbetul ei  cald, de atmosfera plăcută ce i-o crează şi care are rolul de a-l linişti, de a-l readuce la realitatea în care trăieşte, de a-l scoate din vârtejul evenimentelor trăite altădată, care uneori l-au  întors în timp şi l-au acaparat în totalitate.

„Geamănul din oglindă” este o carte scrisă cu sufletul, emoţionantă, răscolitoare, încărcată de adevăr, interesantă, care nu-şi poate lipsi din biblioteca sufletului.

Am descoperit familia Titina şi Florin ŢENE şi ca poeţi.

Fiecare vers al Titinei are un mesaj, un strigăt de durere sau bucurie. Poeziile sale sunt presărate cu amintiri dragi din copilărie,  poveşti de viaţă  pline de învăţăminte, duioase, cutremurătoare, dureros de adevărate.    

Versurile poetei sunt calde, ritmice, muzicale, te cuceresc de la primul cuvînt, îşi răscolesc sufletul sau şi-l fac să plutească fericit.

Versurile din „Cheia bătrânei,”te cutremură, adevărul ce se regăseşte în fiecare cuvânt doare până peste poate, dar din păcate nu poate fi ascuns, este o realitate crudă în care se regăsesc o parte din părinţii bătrâni, care devin povară pentru cei cărora le-au dat viaţă.

„Fii, măicuţă mulţumită

Să ne-ajuţi pe fiecare!

Cine astăzi ţi-ar mai da

Farfuria cu mâncare!”

Poemele „Copilul a îmbătrânit…”Izvorul din tug㔄Mama”, „Bătrâna doamnă cu sclipici…”,sunt secvenţe din viaţa cotidiană, sau incursiuni pe tărâmul minunat al amintirilor dragi din copilărie, care îşi dau fiori de bucurie sau de tristeţe.

Titina Nica Ţene este o poetă talentată care sădeşte mângâire în sufletele cititorilor săi, a cărei poezie pătrunde şi-n marile uitări, este poeta de „sărbătoare” care dăruieşte iubitorilor de poezie   lacrimi şi zâmbete, întristare şi fericire.

                        ***

 

Poemele lui Florin sunt mai sobre, cu versuri expresive, uneori melancolice, alteori pragmatice, dar îmbrăcate în sentimentele ascunse ale sufletului ancestral şi călător al poetului.

„Veghează poetul la cerul lui de hârtie,

Scriindu-şi pe el gânduri turnate-n poezie.”

În volumul „Întoarcerea statuilor,” poetul Alexandru Florin Ţene a adunat cele mai frumoase şi sugestive poeme care au izvorât din sufletul lui iubitor, îndrăgostit de poezie:

            „rătăcind printre stele

             şi ars de dor,

            îmi pun aripi şi zbor.”

„Singurătatea poetului de cursă lungă”conturează destinul zbuciumat dar atât de sensibil al poetului:

  „stau pe o piatră de gând şi ascult

    tăcerea din versuri.”

Menirea poetului este:

 „Cale lungă, are poetul călcând pe lumina ce vine

sorbind mierea cuvântului din ţâţa unei albine.”

„Poeţii nu mor niciodată,” „ci se-torc în cuvinte” şi se aşează la „Cina cea fără de taină” sau se refugează în „Gara poeţilor;

„când prin noapte buzunărită de scaieţi

trece un tren de cuvinte cu poeţi.”

Fiecare poem are o destinaţie precisă, este poleit de strălucirea cuvintelor care valsează fermecător, în ritm cadenţat, cu paşi de lumină, dăruind iubitorului de poezie un  „Spectacol de dincolo de cortina cerului.”

„Între două speranţe,” poetul face un „Popas sublim,”îşi spune „Rugăciunea zilei,” apoi îşi conturează o „AUTOBIOGRAFIE,”după care, liniştit, pe înserate, scrie „Poemul cu păcate.”

Poemele lui  Alexandru Florin Ţene sunt nestemate strălucitoare care împodobesc sufletele cititorilor, poetul împletind cu măiestrie cuvintele , precum un vrăjitor, încărcându-le cu taine ascunse, tandreţe, dor şi nelinişti greu de înţeles de muritori de rînd, dar care-i scot în evidenţă originalitatea, expresivitatea, harul şi talentul nativ al acestuia.

 

                      ***

Am avut oportunitatea să fiu în preajma multor personalităţi din lumea scrisului, oameni cu har, dar care odată ajunşi pe culmile gloriei, în vârful piramidei, nu mai privesc înapoi spre cei rămaşi la statutul de oameni simpli…Poate că e firesc…sau chiar le este greu să se mai întoarcă în timp…

Ceea ce m-a impresionat profund la Titina Nica  şi Alexandru Florin ŢENE, a fost naturaleţea, normalitatea, simplitatea cu care trăiesc printre semenii lor.

Nu se mândresc, nu se laudă, nu se preamăresc, nu critică, nu hulesc, nu se revoltă, ci dăruiesc înţelepciune, prietenie, frumuseţe sufletească, linişte, sensibilitate şi multă iubire. Florin şi Titina ŢENE sunt prozatori şi poeţi minunaţi, talentaţi, cu har,  dar în acelaşi timp sunt români adevăraţi care au darul să-şi exprime sentimentele într-o perfectă armonie cu sufletul.

Cunoscându-i pe TITINA şi Florin ŢENE, Dumnezeu m-a binecuvântat cu o „comoară” de pe  puntea vieţii.

                                

                      Dora Alina Romanescu- scriitor

                 Mangalia, 31 august 2012

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s