-Al.Florin ŢENE:,,Artur Silvestri-Universul lecturilor fericite”

Prin generozitatea doamnei Mariana Brăescu Silvestri am primit volumul “Universul lecturilor fericite( Critică literară ) “, de Artur Silvestri, care prin trecerea în eternitate, cărţile sale au intrat în rândul  operelor clasice.

Apărută la Editura Carpathia, 2011, cartea se deschide cu un cuvânt înainte, intitulat, ”A fost un proiect, a rămas un vis “, de Mariana Brăescu Silvestri, şi o prefaţă “Explicaţii la o carte, “ de Teodora Mîndru, conţine 49 de studii despre diferiţi autori şi evenimente literare, publicate de-alungul anilor de Artur Silvestri în diferite reviste literare, Index nominal şi Lista revistelor în care a publicat autorul acestui volum.În puţinii ani dedicaţi criticii literare”însumând 17 ani de critică literară “, aşa cum ne informează autoarea prefaţei, critical literar de care facem vorbire a publicat aceste articole în 35 de reviste şi periodice româneşti între anii 1972-1989, şi în două reviste în limbi străine.

Citind cu creionu în mână această carte mi-am adus aminte de ce zicea Lucian Blaga:”Conştiinţa noastră nu ne aprobă, dar ne este oricum prieten. Din contră, subconştientul nostru se comportă de multe ori ca şi cum ar avea un tratat de alianţă cu adversarii noştri “.

Abordând operele marilor scriitori români, cum ar fi:Gheorghe Asachi, George Bacovia, Eminescu, C.Dobrogeanu Gherea, George Călinescu, Nicolae Labiş, Al.Odobescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Dimitrie Stelaru, Dragoş Vrânceanu, etc, Artur Silvestri îşi arată “sinceritatea ştiinţifică “, pe care autorul o consideră a fi esenţa substanţei adevărată a literaturii române. În cazul lui George Călinescu, mentorul său, după cum scrie în prefaţă Teodora Mîndru, criticul evadează din sfera teoriei, consacrându-se, aşa cum o face la mai toţii autori cuprinşi în această carte, istoriei literare de tip călinescian, animat atât de istoriografie, dar şi de explicaţiile antropologice din literatură.

În “Portret de critic tânăr Eugen Lovinescu “ Artur Silvestri citeşte opera acestuia prin perspective documentului, în marginea căruia construieşte ipoteze critice, aşa cum o face în cele două articole dedicate autorului celor două tomuri despre Maiorescu, apărute în 1940.

Factologia articolelor cuprinse în acest volum, intitulat metaforic ”Universul lecturilor fericite“, este bine coordonată, evocările au nerv, iar detaliul biographic, acolo unde este, e proiectat rapid în scenariul epic.Opera e analizată per regressum, cum o face în “Morala unui portret C. Dobrogeanu-Gherea “, relaţionată cu aventura biografică, în contextual istoric dat.

În unele cazuri, critical literar, are în vedere că viaţa scriitorului e o matrice a operei, după cum textul e o oglindă a biografiei.E aici o împletire de biografism, analiză şi informaţie, bine narată cu irizări de comentariu critic.

Interesant este felul cum plonjează în Moldova mitologică sadoveniană care este “un naturalism în descripţia sociologică a indivizilor rudimentar precum şi în examenul relaţiunilor sociale, naturalism liric, izvorât dintr-o filosofie a cosmosului occult, cu legi inteligibile de pe felurite trepte ale pătrunderii metafizice, un realism mitic, în fine, care dintr-un folclor alăturea de tradiţia atestată, cu rituri de popor vechi şi cu spirit adânc, insondabil şi pe deasupra dicţiunea aceea înflorită şi barocă, de epos final şi de document biblic. “

Toate articolele, prin diversitatea lor, formează o unitate de sinteză a cercetării fenomenului cultural, din unghiul manifestării lui originare, cu speculaţia filosofică a fondului spiritual pe care aceasta îl presupune.Aşa cum am descoperit mai în toate cărţile lui Artur Silvestri, acestea îmbină armonios critica literară cu critica de artă, inclusive cu hermeneutica filologică pură, întrucât ambiţiile criticului au ţintit către o viziune coerentă şi globală asupra dinamicii spirituale prefigurate în cadrele artei. În acest caz putem vorbi şi de o filosofie a culturii întrucât autorul are afinităţi puternice cu această zonă şi o foarte mare disponibilitate de a surprinde sensul general în particularitatea expresiei artistice. Artur Silvestri a ştiut să se ridice uşor deasupra obiectului investibat( vezi A.D.Racheru: Pe urmele lui Liviu Rebreanu) şi să analizeze în şiruri de conexiuni care iluminează o epocă, o mentalitate, un fenomen, are înzestrare pentru analogia rapidă şi pentru scenariul de idei, iubeşte coerenţa şi armonia teoretică.

Concluzionând, pot spune că şi această carte ca şi celelalte semnate de Artur Silvestri sunt sinteze exemplare de instrucţie şi talent, deopotrivă prilej de încântare şi de iluminare culturală.

Păcat că  în acest caz îmi amintesc de zicerea Monseniorului Vladimir Ghika, care spunea:”Omul este una dintre făpturile care se alcătuiesc cel mai încet şi care trec cel mai repede “. Ce opere minunate ar fi scris prietenul Artur Silvestri.

                                  

                                                                      Al.Florin ŢENE

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s