-Corneliu FLOREA:,,ÎNDATORAT LUI ARTUR SILVESTRI”

Într-un fel sau altul noi, oamenii, suntem îndatorati unii altora. Îndatorati in multe feluri, dar in aceste rinduri, acum, vorbesc de o anumita indatorare deosebita, intelectuala si spirituala, de multumire si recunostinta pe care o am fata de Artur  Silvestri.

Când, dupa Decembrie 1989, Iosif Constantin Dragan a venit la Bucuresti si-a inceput editarea saptaminalului de opinie independenta NATIUNEA, in Mai 1990, si-a adus aminte si de mine, punindu-ma pe lista romanilor din strainatate, care sa primeasca gratuit, din partea Domniei Sale, publicatia. Redactor–sef  era  Artur Silvestri, iar  Mariana Braescu era redactor–sef adjunct. Cu ocazia acestui eveniment l-am citit  pentru prima data pe Artur Silvestri si am intrat in corespondenta cu dinsul.

Corespondenta a fost rara pina ce Artur Silvestri s-a dedicat cu toata firea Asociatiei Romane pentru Patrimoniu, a carui fondator si presedinte a fost. Este uimitor cum, in primul deceniu al  noului mileniu, a putut sa aglutineze, intr-un timp atit de scurt, in aceasta fundatie, atitia intelectuali, carturari, oameni de arta si scriitori de toate genurile, din tara si din pretutindenea romaneasca, sa participe alaturi de el la evidentierea patrimoniului nostru cultural si spiritual, l-a imbogatirea lui. Si nu numai atit.  Avind o personalitate de carturar superior, respectind dreptul la opinie al asociatilor si colaboratorilor, dintr-odata revistele electronice ale asociatiei au devenit tribune de adevar national, de cultura romaneasca autentica, de analize minutioase si sinteze pertinente, intr-o larga varietate de exprimare. In ele se citeau idei exprimate academic si filosofic, critica intemeiata si argumentata, pamfletul si polemica.

Artur Silvestri nu a dat indicatii si nu a cenzurat, ceea ce i-a marit prestigiul personal si al asociatiei. In citiva ani, prin comportamentul sau elegant si a efortului depus Asociatia Romana pentru Patrimoniu a devenit o tribuna romaneasca unica in peisajul stufos al asociatilor si mass-mediei din Romania. Si, pentru ca se deosebea de ele, a inceput sa fie incomoda pentru anumiti indivizi. Pe masura ce aceasta asociatie se amplifica in viata culturala romaneasca, afirmindu-se  cu prestanta si aparind adevaratele valori ale culturii nationale, un zgomotos grupusor de elite lefegiste, bine infipt in mass-media centrala si propavaduind rusinea de a fi roman, au inceput o campanie de ostilitate impotriva asociatiei si de denigrare a lui Artur Silvestri.

Autonom m-am apropiat si am activat in Asociatia Romana pentru Patrimoniu, fiind, intii de toate atras de personalitatea si daruirea lui Artur Silvestri in aceast grup de intelectuali clarvazatori, decenti si fara interese personale. Corespondenta eletronica dintre noi a devenit un flux transatlantic continuu, un dialog transatlantic, cu a ramas consemat intr-o scriere. Artur Silvestri, spre deosebire de mine, era un distins si pios credincios religios si am vrut de la inceput sa clarific aceasta deosebire. M-a impresionat  intelegerea si atitudinea sa fata de gindirea si ideile mele. Si firiile noastre ne deosebeau. Dinsul era un scriitor fin, superior, filosofic, inclinat spre toleranta si concordie, iar eu cine eram? Un medic oarecare, un nemultumit si revoltat pe multi dintre semenii  mei!

Cind Basescu Traian, un musteriu de matapazlicuri si chilipiruri, un individ fara simt si cultura romaneasca, l-a pus pe fiul nomenclaturistului comunist Dionisie Patapievici  directorul Institutului Cultural Roman, la fel ca alti romani, am pornit a scrie o serie de articole si pamflete impotriva aceste nelegiuiri, fiindca asta este adevarul daca citesti scrisorile antiromanesti ale lui Patapievici  publicate in volumul sau Politice. Reactiile la articolele mele au fost diferite; multi mi-au dat dreptate, in timp ce altii, dintr-un segment al mass-mediei, m-au cotrazis, m-au etichetat handicapat, zero IQ. Am fost inchis si marginalizat, ingropat in gunoaie. E greu de suportat  situatia  in care esti condamnat pentru adevar, dar nu am renuntat, am continuat sa-i critic personalitatea si graforeea parafrenica. In aceasta stare polemica in care ma aflam cu fanii si simbriasii lui Patapievici, Artur  Silvestri  mi-a intins mina de sprijin! Pentru aceasta mina intinsa, in acel moment, am sa-i pastrez  cu sfintenie memoria.

Intii, Artur Silvestri a scris un eseu despre mine cum nu s-a mai scris, mi-am dat seama ca ma cunostea bine, probabil din scrisele mele, din corespondenta noastra, fiindca noi niciodata nu ne-am cunoscut personal. Regret enorm (eu, niciodata dupa 1977, nu mai mers la Bucuresti). Apoi, in alta zi, mi-a spus ca va publica o brosura cu toate articolele, pamfletele, polemicele mele la adresa „patibularului” Patapievici si o va raspindi, gratuit, in Romania si in diaspora romaneasca. Promitindu-mi si mie doua sute de exemplare. La aflarea acestei vesti, am fost bucuros, am avut senzatia invingatorului cu ajutorul  celui ce se unise cu mine. Sincer i-am multumit si deschis i-am spus cum ma simteam fata de el. Eu nu laud, dar cuvinte de consideratie si pretuire folosesc cind e cazul, si acum era. La urma am intrebat cîti bani trebuie sa-i trimit. Si atunci m-a indatorat pe viata. A refuzat sa discute vreun  preţ. Am ramas perplex, incurcat. Am insistat, mai ales dupa ce mi-a trimis si mie exemplarele, iesisera foarte bine si aveau o coperta expresiva. Din nou am fost refuzat cu ingenuozitatea si subtilitatea care il caracteriza. Le-am raspindit si cum se intimpla adesea unele au cazut pe piatra seaca, dar majoritatea au cazut bine. Azi, dupa atitia ani, singurele citate  din opera  filosofului de renume mondial, Patibularul Patapievici, sunt  din acele scrisori antiromanesti publicate in Politice.

Iti ramin indatorat pentru totdeauna Artur Silvestri, si indurerat de plecarea ta mult prematura.

Corneliu FLOREA

noiembrie 2009

Winnipeg – Canada

Reclame

One response

30 12 2009
-Corneliu FLOREA:,,ÎNDATORAT LUI ARTUR SILVESTRI” « LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI

[…] Corespondenta a fost rara pina ce Artur Silvestri s-a dedicat cu toata firea Asociatiei Romane pentru Patrimoniu, a carui fondator si presedinte a fost. Este uimitor cum, in primul deceniu al  noului mileniu, a putut sa aglutineze, intr-un timp atit de scurt, in aceasta fundatie, atitia intelectuali, carturari, oameni de arta si scriitori de toate genurile, din tara si din pretutindenea romaneasca, sa participe alaturi de el la evidentierea patrimoniului nostru cultural si spiritual, l-a imbogatirea lui. Si nu numai atit.  Avind o personalitate de carturar superior, respectind dreptul la opinie al asociatilor si colaboratorilor, dintr-odata revistele electronice ale asociatiei au devenit tribune de adevar national, de cultura romaneasca autentica, de analize minutioase si sinteze pertinente, intr-o larga varietate de exprimare. In ele se citeau idei exprimate academic si filosofic, critica intemeiata si argumentata, pamfletul si polemica.>>>>>> […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s