“Există o necesitate a democratizării mişcării literare din ţara noastră”

Interviu cu scriitorul şi promotorul cultural Al.Florin Ţene,preşedintele LIGII

SCRIITORILOR din România

  1. Fiind un scriitor/artist plastic/om de cultură cu o bogată experienţă, cum vedeţi raportul biografie/livresc în ceea ce vă priveşte. Vă puteţi face un autoportret în puţine cuvinte – un CV sentimental?
  2. Omul de cultură este copilul durerii,spunea Constantin Tsatsos.Tot ce am trăit a trecut mai înainte prin durere,chiar şi bucuriile.La baza edificiului de mai târziu,pe care l-am construit cu ajutorul creaţiei se află o rană.Fiindcă şi atunci când construim o casă, un monument producem o  rană Pământului ,prin săparea temeliei.Viaţa mea a fost consacrată artei cuvântului şi aceasta îmi aminteşte de rana care înseamnă pentru mine începutul rotniciei, şi în final bucuria lucrului bine făcut.
  3. Revoluţia din 1989 ne-a aruncat direct şi brutal într-o lume guvernată de materialitate, uneori chiar sălbatică. Am fost/suntem pregătiţi pentru aceasta? Cum au stat lucrurile în cazul dv.?
  4. Întradevăr evenimentele din decembrie 1989 m-a luat pe nepregătite, deşi le aşteptam de mult cu sufletul la gură.Eram dornic de libertatea cuvântului.În acest sens am făcut câte ceva.Am scris o scrisoare,împreună cu soţia mea ,poeta Titina Nica Ţene ,poetului Adrian Păunescu în care criticam familia  Ceauşescu pentru înfometarea poporului.Urmare acestui fapt am fost anchetaţi de Securitate şi daţi afară din serviciu.În ajun de ultimul Congres al Partidului am scris pe drumul dintre Gherla şi Dej cu aracet”Jos Ceauşescu”.Mult au căutat securişti să găsească făptuitorul ,dar nu m-au descoperit.Acum le-am spus eu.Şi ştiţi ce mi-au răspuns?”Bine ai făcut,dar atunci eram în stare să te omorâm”.De atunci,încet,încet ,m-am adaptat noilor condiţi şi am trecut optimist de la sintacma să ni se dea,la aceea de a face ceva.
  5. Ce gust vă lasă viaţa dv. ? – aveţi bucurii, dezamăgiri, regrete? Faceti ce vreţi, ce vă place?
  6. Mă simt un om împlinit.Viaţa mea are gustul strugurelui de pe Dealul Viilor din oraşul meu natal, Drăgăşani.Am doi băieţi, Florin specialist în imagine la Antena 1, Ionuţ,dr.în istorie şi drept, autor de cărţi şi propietarul ziarului Napoca News.Alături de soţie,poeta Titina Nica Ţene, viaţa ne este fericită şi ne bucurăm de cei 4 nepoţi.Unul,Paul,elev în clasa XII şi fotbalist la U-Cluj. Nu pot spune că nu sunt fericit.Eu ştiu că sunt, fiindcă esenţa vieţii nu este să”fii”,ci să ştii că “eşti”fericit.În contextul când am înfiinţat în 2006 LIGA SCRIITORILOR,( al cărui preşedinte de onoare este regretatul Artur Silvestri un mare gânditor,om de omenie şi scriitor de talent), care acum are 28 de filiale,din care 12 în străinătate,că publicăm revista AGORA LITERARĂ ,la Cluj-Napoca, iar filialele din ţară editează revistele CUIB,HELIOPOLIS,PIETRELE DOAMNEI, MOLDOVA LITERARĂ,şi când am înfiinţat cenaclurile” Vasile Sav”,la Cluj,”Nord”,  la Baia Mare”,”Gib I.Mihăescu”,la Drăgăşani,etc,pot spune că fac ce-mi place ş ce am visat de la vârsta de 14, când am început să scriu poezie.Am înfiinţat LIGA SCRIITORILOR,fiindcă există o  necesitate a  democratizării mişcării literare din ţara noastră.Înainte de anul 2000 am avut o bursă în structurile Uniunii Europene, şi în Belgia am descoperit că există mai multe asociaţii scriitoriceşti,toate egale în drepturi şi obligaţi.Numai la noi a rămas aceaşi Uniune Sovietică,pardon,Uniunea Scriitorilor cu o istorie tristă,prin excluderea,în timpul comunismului,a marilor noştri scriitori:Blaga,Radu Gyr,şi mulţi,mulţi alţii.
  7. Au rămas în noi urme din mentalitatea „epocii de aur”? cât de adânci şi de ce?
  8. Au rămas.Regimul comunist ne-a schimbat mentalitatea, felul de a gândi şi a muncii.Una spuneam şi alta gândeam.Pentru supravieţuire ţăranul trebuia să-şi fure propria-i muncă.Emil Cioran spunea:”…De câte ori privesc ţăranul român îmi place să  văd înscrise în cutele feţei sale golurile dureroase ale trecutului nostru”.Chiar operele literare scrise atunci, au aceste sechele.Ele sunt nocive în educaţia tineretului de astăzi.Cu timpul acestea vor fi înlocuite .
  9. Cum rezistaţi în haosul prezentului – vânătoarea de dosare, şantaje, sărăcie, lipsuri, mizeria morală, atacuri la persoană, răzbunări, pierderea/ignorarea valorilor culturale, morale…  etc. – combinat cu memoria unui trecut nici el prea fericit. (Cum vedeţi viitorul, o consecinţă a trecutului adus în prezent, sau nu are nicio legătură cu vechile mentalităţi – am preluat ce era bun? Dacă da, ce anume?).
  10. Doamna Mureşan,scrieţi: “memoria unui trecut nici el prea fericit”.Cuvintele” prea fericit”nu au ce căuta în caracterizarea unui regim criminal.Pentru poporul român cei aproape 50 de ani au fost o dramă istorică.O abatere de la dezvoltarea firească a societăţi noastre.A fost o rană ce sângerează şi astăzi.De hausul ce-l trăim în prezent se fac vinovate tot fostele structuri ale regimului trecut.Toţi ştim ,dar mai ales ţăranul, că atunci când ne construim o casă curăţăm locul,îndepărtăm bălegarul rău mirositor,săpăm adânc temelia,şi apoi construim.Puterea care a venit în 1989 nu a făcut acest lucru…şi de aceea miroase,acum,rău de tot, “casa democraţiei” pe care dorim s-o construim.Vinovată se face puterea din decembrie1989 care are rădăcini adânci în sistemul trecut şi care l-a protejat,din oamenii căreia s-a constituit clasa politică.În concluzie vinovaţi de tot ce ni se întâmplă sunt cei care ne-au condus,într-un fel,şi în regimul trecut.Comunismul a indus în noi umilinţa,aceasta fiind un viciu.Deoarece răpeşte omului, cît şi societăţii,farmecul şi valoarea.
  11. Plecând de la o carte de Alice Wheaton „Iertare şi compasiune” să vorbim despre tema responsabilităţii faţă de noi: suntem conştienţi de durerea pe care o pricinuim altora prin neiertare, ură sau răutate. Ne îmbolnăvim din cauza lipsei de iertare?
  12. Atât pot spune:să iertăm,dar să nu uităm.La care mai adaug,  cei care ne-au propăvăduit “raiul”socialist să stea deoparte ,să nu mai iasă în faţă.Atât.Aşa că nu noi ,oamenii de rând, suntem de vină, ci tot ei sunt capul răutăţilor.
  13. S-a pus problema dacă este vinovat şi trebuie iertat poporul român pentru împuşcarea cuplului Ceauşescu – opinia dv.
  14. Nu trebuia omorât.Era necesară o  judecată conform uzanţelor europene.
  15. Va avea loc împăcarea, creştineşte, iertarea creştinului de către creştin, şi în general a omului de către om, când încă suntem pe graniţa dintre urmărit şi turnător, cotropit şi atacator. Există toleranţă (în lume; la noi) ?
  16. Trebuie facem o despărţire între turnător ,ofiţer de securitate şi activistul de partid.Turnătorul este o victimă a ofiţerului de securitate.El are o vină mai mică.Vinovaţi de ce s-a întâmplat sunt activiştii de partid şi uneltele lor înarmate ofiţerii de securitate.În categoria activiştilor de partid intră şi redactorii de la publicaţiile politice şi literare care au făcut jocul unui regim criminal.Există toleranţă,altfel torţionarii noştri nu ar fi în conducerea ţării încă din 1989.
  17. Cine suntem noi, românii? Conform Emil Cioran: „totul este compatibil într-o singură persoană, iar morala nu are nimic de-a face cu „darurile” cu care eşti înzestrat, ca arta, etc.” (vezi Sanda Stolojan, „Nori peste balcoane” – Jurnal din exilul parizian, Humanitas, 1996, p. 94, ziua de 11 octombrie 1980); acelaşi a exclamat „Asta-i România! Totul e posibil, nimic nu are consecinţe!” (op.cit., p. 20/ziua de 14 martie 1976). Conform Constantin Noica: „Aici continuăm să fim alături de istorie şi să păstrăm, ca în cazul meu, „zâmbetul gândirii celei mai adânci”, cum spunea Montherlant în timpul Ocupaţiei…” (op.cit., p.195, ziua de 22 dec. 1984).

Conform Mircea Eliade: „… de ce românii n-au putut face cultură în sensul occidental al cuvântului (…) pentru că n-au fost lăsaţi să le facă. Invaziile se succedau una după alta… Oraşele au fost necontenit devastate şi incendiate până la începutul secolului XIX.” (Mircea Eliade, „Arta de a muri”, Ed. Moldova, Iaşi 1993, capitolul despre „Destinul culturii româneşti”, p. 81). Tot Eliade spunea că „singura şansă de a supravieţui este prin cultură”. Puteti completa cu alt citat – eventual din creatia proprie -, sau puteti raspunde: Ce părere aveţi?

17-Dacă poporul român ar fi fost liber de-alungul istoriei, s-ar fi retras din istorie şi ar fi contemplat ce i se întâmplă,ar fi construit palate,ar fi realizat opere de artă care să reziste la trecerea timpului.Dar poporul nostru nu s-a bucurat de libertatea sa.El este dator să rămână inconsecvent faţă de el.Pentru că nu este un popor liber.Este celula unui organism social şi politic,pluricelular, care  este definit prin obiective de valoare absolută,obiective pe care are datoria să le servească celorlalte popoare europene.Şi de care el nu se bucură.Poporul român este liber ca Prometeu, dar,la fel ca el, este legat de stânca soartei Europei.

  1. Cultură: consideraţi că oferim un produs cultural exportabil, competitiv. Dacă da, prin ce şi cine (valoare, inedit, la modă, special prin culoare locală şi/sau specific naţional?). Referitor la deznaţionalizare (prin globalizare): cum ne putem păstra identitatea? Sau chestia asta e doar o „găselniţă” de sperietură?
  2. Deocamdată nu avem valori culturale exportabile şi competitive.În afară de Brâncuş,Eliade,Cioran şi alţi câţiva,şi aceştia formaţi în afara ţări.Pentru a rezista ca naţiune în contextul integrării europene şi al globalizării e necesar să impunem pe piaţa culturală opere specifice poporului nostru ,dar cu elemente valabile şi celorlalte popoare.Un filosof grec spunea:e necesar să scrii conform epoci în care trăieşti,dar vai de aceala care scrie numai conform epocii sale.În condiţiile când Europa va impune una sau două limbi oficiale există riscul, peste sute de ani, ca româna să rămână o limbă moartă, subregională sau  dialect,precum limbile istroromână.Pentru a evita acest fenomen e necesar să promovăm în Europa şi pe mapamond opere,tradiţi general valabile ce interesează şi celelalte popoare,dar având în conţinutul lor şi filonul specific românesc. Literatura pe care o promovăm nu trebuie să fie scrisă cu mentalitatea scriitorului care a trăit în comunism ,deoarece opera aceasta nu poate fi înţeleasă de cititorii care nu au trăit experienţa dramatică prin care am trecut.Religia ortodoxă este cea care va contribui din plin la perenitatea naţiuni noastre în contextual globalizării.
  3. Credeţi/Vă temeţi că suntem provincialii Europei, sau „ruda săracă”?
  4. Nu,cu NU mare.
  5. Pentru a avea succes la public cu producţiile noastre culturale – cărţile sau pictura noastră, sau obiectul de artă, de exemplu – trebuie să facem compromisuri? Trebuie să ne adresăm unui anumit public? Cum se împacă azi luciditatea materialistă a lui „to be the best” cu imaginaţia creatoare – şi cu moda?
  6. Nu este nevoie să fii Vergiliu sau Lucreţiu,Eminescu sau Mazilescu ca să exişti ca poet.Poţi fi poet veritabil şi dacă rămâi un Catul,un Tibul,Marţial,Cârlova sau Al.Florin Ţene.Pe aceştia îi vei aşeza,desigur,mai jos decât pe primii dar nu-i vei exclude din Parnas.De-i ignorezi,vei ignora însuşi orizontul neţărmurit al poeziei veritabile.Alex Ştefănescu,N.Manolescu cu Istoriile lor au încercat să ignore orizontul neţărmurit al poeziei româneşti.Dar,s-au exclus ei din Parnas.

  1. Facultativ: Despre poezie: credeţi că oferta poeziei excede cererea? Mai e nevoie de poezie? Credeţi că din dumping-ul (excedentul) acesta apare o criză, şi nu din criza poeziei în sine? Tot despre poezie: contează ce scrii şi nu cum scrii? Dar proza? – vom lua vreodată şi noi premiul Nobel?
  2. Răspund la această întrebare prin  poezia a mea”Poezia trece” publicat în volumul”Cerul meu de hârtie”,bilingv,englez-româna,apărut în Serbia:”În vremuri ancestrale,/Gânditorul din Hamangia/împreună cu tribul său/se temeau de apariţia scrisului,/acele semen prevestitoare de rău/”cine va mai asculta cântecele şi gândurile noastre/când nimeni nu ştie să citească/şi scrisul pe piatră costă/cât un cibăr de iască?/îşi ziceau ieşind din grote…//Vremurile se rostogoleau vremuind generaţii/şi Gutenberg a înfipt un spin de teamă,/menestreli de prin toate castelele Europei/încălzeau saloanele cu drama incertitudinii:”cine va mai asculta/cântecele noastre/când puţini ştiu să citească/iar cartea e scumpă/şi poate să ardă ca o iască?”//…şi Dumnezeu a mai întors/câteva pagini de secole,/poeţii la colţurile pieţelor/unor simpozioane/prevestesc sfârşitul Poeziei:/”Nimeni nu mai citeşte/o carte/şi internetul ne fură cititorii”,/nevăzând că Poezia/încălţată cu sandale din pielea/cerului/venind din veacuri ancestrale/se strecoară printre ei/agale/ca o femeie tânără/şi dornică de dragoste/în mână cu o carte/în mileniul viitor/mai departe.”
  3. Referitor la primirea premiului Nobel,dacă mă gândesc mai bine, nu l-am luat datorită felului de a fi al nostru,al invidiei.Unde apoftemul”Să moară şi capra vecinului”stă la loc de cinste.Când ne vom debarasa de această mentalitate,transformată în viciu şi când lucrările noastre interesează şi alte naţiuni ,nu ca domeniu al curiozităţii, ci ca necesitate ,atunci vom trage speranţă pentru un premiu Nobel.Pe deasupra mai trebuie un menegement cultural profesionist al instituţilor de specialitate.Marea poezie va înflori şi în viitor,la fel şi proza,pentru că nu poate exista viaţă fără poezie.”The poetry of earth is ceasing never”(poezia pământului nu încetează niciodată)spune unul dintre frumoşi efebi ai poeziei engleze,iar altul,aproape în acelaşi timp,răspunde:”Thou was not born for death immortal bird!”(Nu te-ai născut pentru moarte,pasăre nemuritoare!).
  4. În ce lume ne simţim mai bine, în cea imaginară, a propriilor cuvinte şi lucrări, sau în cea cotidiană? Ce aţi iubit (sau ce iubiţi) cel mai mult?
  5. simt bine şi însâmburelecuvintelor aşternute pe hârtie,dar şi în vâltoarea vieţii de zi cu zi.Scriitorul nu trebuie să fie rupt de realitate.”Turnul de fildeş”de care făcea vorbire Maiorescu nu poate fi adecvat scriitorului de astăzi.Seva poeziei şi a prozei se extrage din suculenţa vieţi noastre trăite cu adevărat.Luciditatea poetului şi al prozatorului fac să vibreze sufletele cititorilor.
  6. O lucrare personală de referinţă sau cu care vă mândriţi.
  7. Volumul de poezie”Cina cea fără de taină“apărut în Anglia şi trilogia romanescă”Insula viscolului”, cu cele trei volume”Chipul din oglindă“,”Insula viscolului”şi”Orbul din Muzeul Satului”.La acestea aşi mai adăuga volumul de eseuri şi interpretări filosofice”Evadare în Cutia Pandorei”.
  8. Cum aţi convinge/vă convingeţi un cititor să vă citească opera, sau un iubitor de artă să vă cumpere o lucrare de artă?
  9. Prin menegement cultural,dar mai ales prin calitatea scrisului.Ştim omul care doreşte pătrundă frumuseţea unui text îlpriveştealtfel decât matematicianul,care caută sensul unei formule ,sau decât istoricul,care caută cauzele şi consecinţele evenimentelor.Ultimii doi urmăresc cunoaşterea adevărului,în timp ce primul urmăreşte înţelegerea frumosului.Valoarea cercetării care urmăreşte descoperirea frumosului se sprijină numai pe opera însăşi,luată ca întreg autonom,indivizibil,unic.Primul mod de abordare este raţional,cel de-al doilea estetic.
  10. Demitizarea şi desacralizarea: a avut Albert Camus un punct de vedere profetic, prevăzând rezultatele dramatice ale totalitarismului din secolul XX? … astfel că, după Andre Malraux, „secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc…”? – comentariul meu este că deocamdată a debutat tot anti-retoric, postmodernist (unii zic prostmodernist), prin negare şi demitizare-.
  11. În anul 1999 publicam în presa literară un eseu despre apariţia noului curent literar Globmodernul, curent care se caracterizează prin o întoarcere ,pe jumătate,la valorile tradiţionale,respingând postmodernismul care prin generaţia optzecistă a stâlcit limba română prin felul abscons de exprimare.Membrii acestei generaţii sunt poeţi de incubator,rupţi de realitate.
  12. Ideologii, anticonformism: este la noi un anticonformism ideologic ? Cum rămâne cu credinţa românului în biserică? Pe de altă parte,  există şi un anticonformism naţional – vezi „m-am săturat de România”, cu hai cu Eminescu la debara ori scandalul cu Institutul Cultural Român etc.
    A materializa o idee de care faceţi vorbire în întrebare,înseamnă a da formă materiei.Iar dacă materia este omul,înseamnă ridicarea lui la nivel de personalitate.Se pune întrebarea se mai citesc poeţii din epoca romantică?Eu cred că da.Mai ales prin faptul că sunt cuprinşi în programa şcolară.Au ajuns poeţi clasici nişte lecturi plicticoase prin licee?Epoca noastră cerebrală cere cugetări,cere sensuri înalte,un ton înalt, pindaric,sau în stilul lui Calvos.Tineretul epocii noastre consideră  că marea tehnică nu încape într-o poezie, care este poate…un amuzament spiritual.Iar eu,sunt la fel ca toţi ceilalţi.Mă deosebesc într-un singur sens.Simt,trăiesc şi mă bucur de vraja neţărmurită a poeziei simple, modeste,dar care este perfectă în forma ei şi neîntinată în adevărul ei,fiindcă poezia rezidă în intensitatea calităţii sale etice.
  13. Sintacmele m-am săturat de România sau scandalurile privind Eminescu şi Institutul Cultural sunt frânturi de gânduri ale unor oameni liberi .Au tot dreptul să se exprime liber.Asta nu înseamnă că ce afirmă ei este  adevărat şi acceptat de o naţiune întreagă.Este foarte periculos să gândim toţi la fel,acest fapt duce la plafonare,şi uneori la dictatură.
  14. Ce fac intelectualii, mai sunt ei o pătură elitistă?  S-au retras ei, precum Noica, în „gândirea zâmbitoare”? sau au de dus prea multe războaie de tagmă, prea multe lucruri de rezolvat în ceea ce priveşte relaţiile dintre ei, implicându-se în luptele intestine de breaslă?
  15. Intelectualii,scriitorii se risipesc în confruntări puerile,acţiunile lor pline de un dramatism fals izvorăsc dintr-o invidie puternică, iar sensurile acestora stau în confruntarea cu soarta, cu întreaga alcătuire a evenimentelor sau cu alţi confraţi,puternici ca voinţă şi cugetare.Aceştia nu înţeleg că e loc pentru toţi şi numai timpul şi Dumnezeu are puterea să ne judece operele.Nu dând din coate se poate urca mai sus, în falsa ierarhie.
  16. Îşi găsesc curentele occidentale ecou în gândirea românească? Dau ele discipoli şi teoreticieni? Spre ce ne îndreptăm, odată ce tinerii alunecă tot mai mult spre curente şi tendinţe străine – neo-postmodernism, porno-scato-artă?
  17. Trăind într-o ţară liberă cu spaţiul deschis spre alte orizonturi este normal ca obiceiurile,culturile să interfereze.Până şi trasmiterea adevărului poate fi, ca acţiune în sine,întotdeauna morală,dar ea nu este întotdeauna şi un izvor de acţiune sau atitudine morală.Curentele occidentale vor avea şi chiar au de pe acum reverberaţii în gândirea românească.
  18. Faima: este periculoasă faima, duce ea la autosuficienţă?
  19. Faima obţinută prin efortul creaţiei propri nu duce niciodată la autosuficienţă.În acest sens Victor Eftimiu spunea:”Primeşte numai ceea ce ai cerut singur şi ai obţinut cu mari dificultăţi, fiindcă ceea ce îţi oferă altul, îi foloseşte mai mult lui decât ţie”.
  20. Cicluri – apariţie şi dispariţie. Ex: tradiţie şi modernitate. Se demodează ciclurile?
  21. Istoria culturii ne confirmă apariţia şi dispariţia ciclurilor,deoarece societatea omenească este un organism viu,evolutiv.De-alungul secolelor ce a fost obicei s-a transformat în tradiţie,iar o parte din tradiţiile care au acceptat schimbarea societăţii timpului prezent au devenit elemente ale modernităţii.Ciclurile se deomodează, ele ţin pasul cu timpul.Trec în istorie.La fel ca omul.Cum spune Monseniorul Vladimir Ghika:Omul este una dintre făpturile care se alcătuiesc cel mai încet şi care trece cel mai repede.
  22. Unii spun că între tradiţie şi modernitate coexistă toate modele şi tendinţele (onirişti, experimentalişti, vizionari, fracturişti, neo-lirici etc.). Înafara producţiilor artistice, autorii sunt oameni obişnuiţi, care respectă tradiţiile româneşti: merg la biserică, ţin posturile, fac parastase. Dar când scriu, de ex., scriu fără frica de Dumnezeu, fără grija faţă de cuvântul scris? E o tendinţă, sau o modă, un teribilism?
  23. Este un teribilism.Deosebirea între tradiţie ,inclusiv modernitatea,şi experimentaliştii de toate felurile şi modelele, e ca deosebirea dintre picătura de ploaie şi fulgul de nea.
  24. Poţi da în judecată şi autorii şi operele – să zicem literare – ale scriitorilor contestaţi astăzi pentru că au fost comunişti? Sau autorul moare – opera rămâne?
  25. Nu poţi da în judecată.Dar lucrările lor,(nu le pot spune opere), scrise cu mentalitatea implementată de un regim totalitar şi criminal moare odată cu autorul.Aceste lucrări nu au fost viabile în timpul regimului trecut,ce să mai vorbim de viitor.Însă pe autori  îi condamnăm moral că au contribuit cu scrierile lor la promovarea unei doctrine politice străine spiritului neamului românesc.
  26. Înainte de 89 funcţiona rezistenţa intelectuală – pasivă ori activă -. Ce face acum intelighenţa, mai are azi intelectualul o funcţie activă în societate, mai are o responsabilitate, mai are vreun rol într-o societate de consum – vezi şi globalizare?
  27. Acum este vremea implicării intelectualilor în viaţa Cetăţii.Darmarii”intelectuali crescuţi la sânul regimului trecut aşteapă să li se dea.Ei să se facă că scriu la reviste şi salariu să meargă,din banii contribuabililor cărora le serveau în schimb maculatură.A trecut acea vreme.E timpul ca adevăraţii intelectuali să se implice în viaţa societăţii şi să ştie să-şi promoveze operele inspirate din viaţa reală ,nu intoxicată de o ideologie străină neamului nostru.
  28. Prin ce credeţi că veţi rămâne în amintirea publicului/cititorului sau în istoria literaturii (ori a breslei de care aparţineţi)?
  29. Prin romanele publicate şi prin înfiinţarea LIGII SCRIITORILOR din România.Dar mai ales prin lupta mea de a democratiza mişcarea literară din ţară.
  30. Care a fost cea mai mare nenorocire a României (sau una dintre ele)?
  31. O mare nenorocire a României a fost că după 1989 la conducerea ei a venit eşalonul doi al PCR,condus din umbră de structurile Securităţii.Dar mai înaintre impunerea cu ajutorul tancurilor ruseşti a regimului totalitar comunist.
  32. Ce altă întrebare – sau temă – propuneţi?
  33. Tema pe care o propun este: Rolul Europei în modernizarea ţării şi promovarea culturii noastre tradiţionale şi moderne.

Vă mulţumesc,

Monica Mureşan

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s