Al.Florin ŢENE:,,În sufletul nostru s-a născut Iisus”

În sufletul nostru s-a născut Iisus

Ninge ca în baladele noastre

În păduri seculare se aprind astre

Coborâte pe crengi, venite de sus

În sufletele noastre născând  pe Iisus.

.

E Crăciunul şi cerul naşte uimiri,

Ne pune Domnul în ochi alte priviri,

Nostalgia aprinde vinovăţii spre apus

Când în sufletele noastre se naşte Iisus.

.

Copiii cu colinde vin a  zidi

În streaşina casei întoartceri în poezii,

Eu de sănii albastre sunt dus

Spre sufletu-mi ce-l naşte pe Iisus.

.

Alunecă vise pe dealuri de gând

Rugăciuni în suflete semănând,

În iluzii mă regăsesc şi nu-s

În noaptea când s-a născut Iisus.

.

E vremea când lumea varsă ochii înapoi

Ca la începutul înţelegerii din noi,

Eu mă simt pe corabia vieţii mus

Când în Cer se naşte Iisus.

.

Ninge ca în baladele minunii

Şi-n poveşti îşi fierb tăcerea prunii,

Abia acum se vor uni în rod

Când  Cerul spre noi se-aşterne pod.

.

E Crăciunul şi colindele nasc uimiri,

Bradul înpodobit ne întoarce în amintiri

Pe sănii albastre urcând  spre Sus

Când în sufletele noastre s-a născut Iisus.

Al.Florin Ţene

………………..

Balada bradului de Crăciun

Pomul de iarnă uscat

Alcătuirea bradului la loc,

Muntele iar l-ar fi înălţat

Dacă amintirea n-ar fi ars în foc.

.

Imaginea lui adună bucurii

Lumânările ard, sunt prea sus,

Ele urcând în răsăritu-i azuriu

Aprinzând visuri spre apus.

.

Din brazi coboară dulciuri la copii,

Seva lor aduce pădurile în case.

Sănile trase de reni stârnesc nostalgii

In cioturile pe coline rămase.

.

Şi brazii lepădându-se de topor

Brusc şi-aduc aminte de un gând

Revin miei la rădăcina lor,

Însă pădurea e departe,luminând…

.

Bucuria noastră e plânsul brazilor tăiaţi,

În lumea lor n-au cum să mai stea-n lumină,

Au mai rămas pe munte câţiva fraţi,

Tremurând pentru Crăciunul ce-o să vină.

………….

Al.Florin ŢENE

Reclame

One response

27 12 2010
mara paraschiv

Într-adevăr numai naşterea lui Iisus ne mai poate trezi din acest iureş al vieţii în care uităm de noi; iubirea şi iertarea celui de lângă noi…nostalgia vinovăţiei spre apus…; mai seamănărugăciuni în goliciunea sufletelor…în timp ce ”prunii îşi fierbtăcerea” şi ”cerulse-aşterne pod între noi” Da, Bradul vine ca o completare a bucuriei noastre prin sacrificiul suprem. Mulţumesc pentru poemele trimise.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s