Nicolae DOFTOREANU:,, Un cenaclu cu loc predestinat în…cartea prieteniei şi a vorbelor frumoase”

            Împins de o curiozitate deosebită, deoarece cunoşteam activitatea doamnei Elisabeta Iosif  doar din cadrul Cenaclului “Destine”,  condus de scriitorul şi omul de cultura Victor Gh. Stan,  am fost în dimineaţa zilei de sâmbătă , 27.10. 2012 la o dublă lansare de carte, petrecută în cadrul cenaclului condus de domnia sa ţinut într-o zonă centrala a Bucureştiului, pe strada Take Ionescu în localul Bibliotecii Mihail Sadoveanu.

            Atmosfera deosebit de caldă şi de prietenie între participanţi,  ca făcând parte dintr-o “mare familie”  m-a făcut ca, încă de la început, să mă simt cumva ca unul “de-al casei” , cu toate că veneam pentru prima oară acolo. Avea loc o dublă lansare de carte a unui poet deosebit de viguros, domnul George Gâtlan, care mărturisea şi cânta, spre a ne încânta,…realist şi romantic în acelaşi timp eternul sentiment al iubirii. Cu aceste mărturisiri de iubire directă care pot fi şi …în vers alb,  poetul ne îndeamna de fapt, că la orice vârstă ne găsim, să ne regăsim şi să…iubim !

            Toţi, dar absolut toţi participanţii am simţit cum această undă de sentiment cald şi frumos al iubirii şi prieteniei ne atinge până în străfundul sufletului. Probabil că la următoarea întâlnire pictorul Nicolae Costea Teleajen, venit tocmai din Valenii de Munte pentru această lansare, ne va încânta cu un tablou pe măsură.

            De fapt, mai multe persoane şi personalităţi participante veneau din locuri situate puţin mai departe de Bucureşti, precum scriitorul şi criticul literar Florin Grigoriu şi chiar autorul celor doua volume, George Gâtlan, care venea din Buftea. Acest lucru însă, nu le-a împiedicat cu nimic nevoia de exprimare, de a transmite mesaje cu miez adânc, de a vibra fericit sau tragic alături de natura purificatoare de suflete sau de a protesta și contrabalansa teribilismul unei lumi învârtoșate și confuze.

George Gâtlan se alătură astfel poeţilor moderni, care “îşi propun să atace realitatea frontal, încercând s-o transforme într-o imagine plauzibilă, deși își asumă o condiție deosebit de inconfortabilă și de riscantă.”(Gheorghe Crăciun – Aisbergul poeziei moderne).

            Așadar, în aceste timpuri pline de schimbări fundamentale, într-o societate contemporană plină de contradicții, inegală din punct de vedere social și cultural, am asistat la o receptivitate deosebită în felul de a înțelege poezia, a unor oameni care au renunţat la comoditatea de a sta acasă şi au venit să dovedească faptul că interconectarea directă este încă superioară celei de pe un P.C-ul personal.

            Aceasta mi-a dovedit , încă o dată, că nevoia de artă e continuă , dacă e permanent  alimentată de oameni de bine, de scriitori,  aşa cum este  doamna Elisabeta Iosif –  un adevărat manager şi  redactor şef  al  Revistei Ligii Scriitorilor “Cetatea lui Bucur” , care apare din continua zbatere şi preocupare a colectivului ei redacţional.